Despre jurnal

duminică, 31 ianuarie 2016

Mi-a placut=>>Esti mai puternic decat crezi- Aurelia Grosu

Atunci cand dna Aurelia Grosu, mi-a spus sa imi spun parerea ...
i-am scris doar atat 
///Am trait o parte din emotia cu care ati scris cartea...nu cred ca e o carte pentru oricine...
e o carte pentru cine doreste sa inteleaga ca NICIODATA NU E SINGUR...si ca Domnul e mereu langa noi .
Doar sa dorim sa ne intoarcem ATENTIA la EL.
Este o carte introducere...despre cum trebuie sa fim atunci cand intram in trepidatii si anume sa vorbim cu Dzeu mereu....
o carte in care fiecare ne putem vedea-observa si constientiza ca fara conversatia zilnica
cu Dumnezeu, nimic nu suntem
e o carte ce ne impinge la efort de a urca mai mult in inima si desavarsirea noastră.
=====
MULTUMESC FRUMOS, Aurelia Grosu , A FOST O EXPERIENTĂ MINUNATĂ !! Succes in continuare ////
Prin ceea ce am sa spun nu am sa contrazic nimic din ceea ce am spus...
@@@
De ce cartea asta ? 
De ce m-am oprit la ea ? 
Dumnezeu stie...eu nu. 
Eu stiu doar ce mi se cuvine sa stiu, si ma multumesc cu asta.
Cartea asta are o poveste interesanta ...
 Am aflat de ea de la cineva - o femeie . 
De fiecare cand ne intalneam avea acea talent sa ma enerveze. 
Fierbea ca nu o placeam.
Era si inca e stilul ala de femeie dezfeminizata.
 O femeie devine asa din cauza suferintelor fizice-psihice indurate..... ascunse bine in ea.
 Atunci nu stiam, Acum stiu...
Recunosc ca am fost ffff categoric verbal cu ea; intr-un fel am intrat si eu pe vibratia ei de agresivitate patimasa. 
Am gresit...dar cine nu greseste nu invata.
Cu timpul am invatat sa ma rog pentru ea... pentru linistea ei.

Chiar cand am vazut-o cu cartea asta nici nu am vrut sa stiu ce vrea sa spuna .
 Spuneam in sinea mea <Cine se aseamana se aduna>...
Iar gresisem...
Dar adevarul e ca nici nu doream sa stiu nimic ...de ea de ce spune ..de literatura ei de poseta sau de mai stiu eu ce.
A trecut....ceva timp...
Si am vazut pe facebook cartea... Intai i-am cerut prietenia autoarei sau mai bine zis traitoarei cartii scrise. 
M-am dus la Biblioteca V.A.Urechia (pe care o recomand din toata inima sa o frecventati, pentru ca o carte citita e mai buna decat o betivaneala intr-un local cu muzica stridenta si lumini stroboscopice // am SUPERIMPRESIA ca astfel de locuri subtiaza legatura OM-DUMNEZEU...) si am imprumutat- o. Am ajuns acasa . Am simtit impuls sa o citesc (Dumnezeu sigur !) asa ca am inceput sa o citesc.
Doamne ! 
Ce carte este asta ! 
Ma gandeam ca e o carte puturoasa de psihologie , ATUNCI (stiti voi cand... ), ACUM am pierdut noptile citind-o, incercand sa intru in povestea ei, intrand pe vibratia ei.
Primul lucru care mi-a venit in minte cand citeam e povestea lui Saul din Tars, un pagan care pana la urma devine APOSTOL AL LUI HRISTOS ,fara sa il fii cunoscut pe ACESTA
 
Cati dintre noi nu ne razboim cu Dumnezeu, daca nu primim raspuns la cererea noastra X sau Y sau Z ?
Am invatat ca daca Dumnezeu nu imi indeplineste o dorinta, inseamna ca are ceva mai bun pentru mine si anume topirea egoului in OCEANUL IUBIRII SALE
Cati dintre noi nu facem rugaciune/ meditatie asa ca dintr-un ritual ?
Cati ne putem evalua cine suntem de fapt, fara masti, care sunt de-a dreptul grotesti ?
Cati ne putem da seama ca suntem Sine Divin si ca sa FIM cu ADEVARAT trebuie ca in fiecare secunda din viata trebuie sa constientizam. Asta trebuie sa intelegem in spusele Apostolului Pavel <Nu eu vorbesc, ci Hristos vorbeste in mine >, HRISTOS-Iubirea Divina in manifestare vizuala.
Si cand incepem sa constientizam...incepe efortul de a parcurge drumului de iesirea din puterea egoului...NIHIL SINE DEO capata o alta semnificatie.
Pana sa inceapa sa inceapa procesul de constientizare dna profesoara a avut parte de multe lacrimi, suiferinte, zbucuim, intrebari fara raspuns....(O PARTE DIN) GOLGOTA ce o trecem toti, fie ca vrem fie ca nu ..asa este scris....ca doar asa ne putem maturiza-inalta de la nivelul de fiinta egotica....la fiinta care isi preda viata in MAINILE SALE IUBITOARE
Le-am trait in parte toate starile atat cat am putut...atat cat mi s-a dat voie de catre Dumnezeu. Iti multumesc Doamne !
Dumnezeu are un stil propriu de a croseta momentele din viata noastra,.... sa ne aduca pe Calea Sa.
Asta face cartea asta fara sa foloseasca termeni pretentiosi, pe care nu cred ca i-as fi putut intelege si nici nu as fi avut rabdarea sa o citesc si sa pierd noaptea....NO WAY !!!
Dumnezeu are modul lui de a-si aduce copii la EL. Mi-aduc aminte o vorba a lui Ioan Botezatorul si anume
< Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. >
Pietre...Oamenii insensibili la Cuvant, inca....
Asta ma face sa nu judec pe nimeni...
Fiecare dintre noi are LECTIA sa ce trebuie sa o invete sa creasca sa iubeasca sa iarta....
SA FIE OM
Fara doar-si-poate spun ca mana pe inima ca
intamplarile din viata sa a facut-o mai puternica ...mai profunda...
Si asta cred ca asta si-a dorit atunci cand a publicat-o si anume ca oamenii sa fii mai puternici....mai profunzi in Dumnezeu prin Dumnezeu.
Respect Doamna Aurelia Grosu.
 Dumnezeu-Iubirea Adevarata sa va intareasca in Calea Vietii in veci pe veci

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu