Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei

Conferinţa din 26.07.1972

    Lectura meditaţiei zilei.

    Mulţi oameni se nasc pe pământ, fiecare îşi duce viaţa, dar mulţi o fac în mod inconştient, adică automat, instinctiv, biologic, unii se izolează, alţii caută compania celorlalţi dar, progresul, adevăratul progres constă în lărgirea conştiinţei, pentru a putea deveni conştienţi de tot ceea ce se petrece în noi. Neştiind toate acestea, trăim ca animalele, mulţi oameni o fac, neexistând nici un progres în viaţa lor, ei plutesc în neştiinţă: când mănâncă, când beau, când fac dragoste, conştiinţa lor nu este luminată, trezită, şi ei repetă automat anumite gesturi… Iniţierea nu este altceva decât o lărgire a conştiinţei…, da, se pot da tot felul de definiţii dar, aceasta este mai apropiată de adevăr. Dar, lărgirea conştiinţei posedă diferite grade, iar ultimul grad al iniţierii este atunci când conştiinţa devine atât de largă încât ajungem să ne topim în Sufletul Universal, să vibrăm la unison cu el, adică să ne găsim într-o armonie desăvârşită, auzind muzica sferelor. Iată iniţierea sublimă, supremă, dar este foarte greu de ajuns aici; între viaţa obişnuită şi acest grad sublim există, totuşi, multe etape intermediare pe care trebuie să le străbatem în viaţa noastră pământeană: să ne lărgim conştiinţa, s-o luminăm, astfel încât ea să poată deveni atât de clară, limpede, transparentă, lăsând să pătrundă în ea multe lucruri, până când întreg universul o poate cuprinde… Astfel, ea se amplifică, devine imensă. Lipsa iniţierii înseamnă că omul rămâne limitat, redus, minuscul, şi se învârte în jurul propriei fiinţe… Nu există nimic altceva, poate totuşi să aveţi parte de o mică iniţiere, deşi, cel mai probabil, nimeni nu v-o poate oferi în acest moment. Ce spun alţi Iniţiaţi ? Fiecare spune altceva despre iniţiere, dar toţi sunt de acord cu această explicaţie fundamentală: lărgirea conştiinţei… Unii vor spune că aceasta înseamnă dezvoltarea anumitor chakre, alţii că obţineţi anumite puteri, haruri sau calităţi… Da, lărgirea conştiinţei aduce toate aceste lucruri, totul se cuprinde în ea, nimic nu este contradictoriu, nu există definiţie mai bună pentru dezvoltarea chakrelor, pentru obţinerea puterilor… Vă mai pot da multe definiţii, dar nu vă pot fi de prea mare folos. Deci, atunci când discipolul începe să-şi lumineze toate mişcările şi actele sale mecanice, instinctive, automate, când el începe să realizeze semnificaţia subconştientului, adică a ceea ce zace în el de milioane de ani, devenind clar şi apărând la suprafaţă, adică în conştiinţa sa, el va înţelege multe lucruri. Va înţelege, mai ales, ceea ce priveşte din Înalt, curenţi, mesaje, prezenţe, existenţe care se reflectă la suprafaţa conştiinţei, devenind astfel un om complet, perfect… Altfel, el va rămâne o insectă, inconştientă, căci oamenii fac deseori gesturi din instinct, nemaigândindu-se la semnificaţia lor. Vedeţi, aici este vorba despre sufletul grupului, cel care lucrează asupra insectelor, chiar şi asupra plantelor. Pentru prima oară, numai în cazul omului conştiinţa a prins contur, mergând, conducând omul spre Divinitate; în acest moment sufletul grupului dispare, căci fiecare este individualizat… La animale, la plante, nu se întâmplă la fel, conştiinţa găsindu-se în afara lor, alţi factori o dirijează, o comandă, spunându-i: “Iată a venit momentul procreării, al înmulţirii, căci ele nu sunt conştiente de toate acestea. Şi cum în om este destul de bine reprezentată latura animalică, multe lucruri în noi se petrec aidoma animalelor: instinctive, inconştient, impulsive, fără măsură. Trebuie ca totul să devină conştient, controlat, voit, dominat, orientat, astfel omul devine un Iniţiat, dându-şi seama ce se petrece în sine, punându-şi multe lucruri la punct, armonizându-le, calmându-le, chiar provocându-le, pentru acei care sunt avansaţi pe calea iniţierii.

    Nu trebuie să uităm niciodată aceste lucruri. Atunci, acei care doresc să revină la viaţa instinctivă, pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor deveni din ce în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se că este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai mari !

    De exemplu, când ei dau frâu liber anumitor nebunii, se simt minunat, neexistând oprelişti sau legi, profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci: “Ce bucurie ! Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai controlăm, am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot ce era pe cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe, din nou, să se deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi, când ei vor dori să reia drumul ascensiunii, în acel moment apare şi plata, suferinţa, pentru că ei nu vor reuşi din cauza lucrurilor acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei comise. Astfel apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi repede de plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe derdeluş, şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi depăşit omenirea întreagă !... Iată ceea ce se întâmplă: unul se justifică că a făcut dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai unei singure locuinţe, iar un altul că nu a omorât decât o singură persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili ! Dacă nu aş fi avut acest Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe pământ… Rugaţi-vă Cerului să nu-mi ia această învăţătură !... Când privesc la toţi nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e milă, fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este cea care îmi lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ ! Ah, din fericire, voi nu mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri că logica, judecata lor, nu este încă pusă la punct. Concluziile vin de abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au ars; abia atunci ei încep să gândească diferit. Atât timp cât nu au întâlnit şocuri, izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile, legile, sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor, când vor avea copii, şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi ei, din cauza eredităţii, a clişeelor, atunci îşi vor smulge părul, ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata datoriilor se pot face şi după 10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne nepedepsit. Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este construită viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că fiecare lucru declanşează, la rândul său, un altul nu tocmai armonios, ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai mult… Nu, ei nu o fac şi dau frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului, dezmăţurilor; când li se explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie suprimată, că sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !... Da, ei consideră că trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit măcar, să studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în atelierele Sale din Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele. Dar nu, ei dau frâu liber la tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă! Aici este problema: odată ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa la fel iar când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente sunt slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin nedrepţi, răi, cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar, adevărul este că ei nu şi-au dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul, judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-au lăsat duşi de plăceri, aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile legate, ce prostie !... Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte persoane pe care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se gândească cum să repare răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ? Da, dar odată ce ai abandonat inteligenţa şi voinţa, este greu să le mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel, lovituri fără sfârşit din partea societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai poate ieşi din acest joc… Iar eu, ce fac eu ?... Cine mă poate împiedica să comit crime, am atâtea mijloace să o fac ?... Ei bine, există un adevăr care mă împiedică, care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă… Ar fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de milioane de ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună, să-l aprofundăm, să-i extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu naturii mobile şi tendinţe lipsite de judecată ?... Ea are, totuşi, scopuri precise, exacte, dar noi nu cunoaştem faptul că ele sunt puse în slujba binelui ! Toate instinctele, toate pasiunile, pot servi binelui, dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le măsurăm, să le dozăm, să le orientăm…

    Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile, torentele ? Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o criticăm, ci să folosim, să controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste lucruri, şi încet-încet, oamenii vor putea controla toate aceste cataclisme, transformându-le energia în folosul lor propriu. Nu putem să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile pământului cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi fulgera… Dar, dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul, orientarea, da mai ales să ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să cunoaştem direcţia, vom observa că nu mai putem critica natura… Fiind slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi binele pe care-l primim ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul se poate transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor constitui formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji vindecarea, ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De ce, pentru moment el este distrugător ? Pentru că există în doze alopatice… Otrava este extrem de puternică, distruge ţesuturile, îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza, veţi putea vindeca toate bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De ce repetăm, acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se găseşte deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele, subiectele, problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea observă că toate acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci insistă prin intermediul meu… Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada este faptul că mulţi dintre voi vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles această conferinţă”, deşi ea fusese auzită de zece ori !... Da, este necesar să repetăm unele lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o lumină şi am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar dacă lumea invizibilă va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri, ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi va oferi subiectele, căci adesea nu eu sunt acela care stabileşte programul… Nu, eu nici măcar nu ştiu despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în minte, şi lumea invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati apoi; unii dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat discuţia avută cu unul sau cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult, pe mine toate acestea nu mă privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ? Totul depinde numai de voi; dacă vă veţi mări conştiinţa şi veţi acorda importanţă Învăţământului, ce va mai urma ? Nu ştiu, n-am nici cea mai vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?... Totul depinde de voi ! Când am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele, ci numai ce ei pot înţelege… Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi, schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc un pictor, îi voi vorbi despre culori, unui muzician despre muzică, unui matematician despre matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această direcţie: controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume direcţie ! Apoi, veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă educ, prin propriile mele cuvinte !

    Ei bine, continuaţi tot aşa ! Tinerii care vin aici, gândesc că totul se petrece aidoma vieţii obişnuite: cu lucrurile pregătite, cântărite dinainte, măsurate. Nu, aici totul este spontan, nimic nu este pregătit dinainte…

    Vă doresc o zi bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut aici, fără calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă şi reîncepeţi apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot unde veţi merge, veţi aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se află mereu în dezordine şi în certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De ce să nu îi ajutaţi ? Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire, iar voi veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest ideal ? Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar fi putut câştiga mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de aici, oamenii vor fi uimiţi de schimbările ce s-au produs pe chipul vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în cuvinte, în comportament şi vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le veţi putea răspunde, ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi acum ! Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi trăi după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este artificial… Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă ceva în afara regulilor, ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am acceptat să trăim până acum înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne ajută să ne apropiem cât mai mult de această viziune a lumii, aceasta însemnând latura naturală şi normală a lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate acestea sunt anormale şi normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este dezagreabil. Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După Inteligenţa Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea par normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe lucruri bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate. Chiar dacă unii dintre ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni modele, iar eu le-o doresc, căci mă bizui mult pe tineret, el va schimba lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea va realiza idealul nostru. Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o forţă, dar care nu este bine orientată.

    Tuturor vă doresc o după-amiază cât mai plăcută !

Rugăciunea către puterile binelui

Doamne, fie ca toate puterile binelui să se declanşeze, să se pună în mişcare, pentru a transforma lumea întreagă. Fie ca toate forţele şi puterile binelui, sub formă de iubire, lumină, puritate, să lucreze pentru distrugerea răului, pentru ca Împărăţia Domnului şi Dreptatea Sa, Epoca de Aur, să se instaleze pe pământ, printre oameni.

    Amin ! Aşa să fie !

    (de 3 ori)

Un minut de meditaţie.

Inima iniţiatică

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Inima iniţiatică

Conferinţa din 30.09.1971 (Bonfin)

Conferinţa improvizată

    “Dacă veţi şti să folosiţi energiile conţinute în hrană, veţi transforma o parte din aceste energii într-o viaţă atât de subtilă, încât veţi putea atinge inima Universului”.

    

    Acest gând, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nu are nevoie de prea multe comentarii. V-am mai spus că Iniţiaţilor le place să folosească expresia: “inteligenţa inimii” şi nu spun niciodată “inteligenţa creierului”. Sunt ei oare de-o asemenea ignoranţă încât nu cunosc nici anatomie, nici filozofie, nici psihologie ? Sau, dimpotrivă, ştiu despre ele mai multe decât biologii şi psihologii ?

    Iniţiaţii vorbesc despre inteligenţa inimii şi nimeni, nici măcar cei pioşi n-au înţeles de ce inima este cea care posedă adevărata inteligenţă, nici despre ce fel de inteligenţă este vorba. Pentru Iniţiaţi, inima nu este acea pompă care trimite sângele în organism, ci o altă inimă, care este plexul solar. În alte conferinţe (a se citi “Ziua şi noaptea” şi “Plexul solar şi creierul”) v-am spus că plexul solar este un creier inversat; v-am explicat că el s-a format cu mult înaintea creierului şi că el este cel care a format creierul, pe care tot el îl hrăneşte. Plexul solar este un izvor nesecat de bogăţii, de energii şi chiar de cunoştinţe; el e deţinătorul adevărului cunoaşterii, al arhivelor, al memoriei. Dacă nu îi stingherim funcţionarea, plexul solar e neobosit şi are toate posibilităţile să înlăture tulburările organismului, să vindece, să închidă rănile, etc… Numai că omul a primit noţiuni, idei atât de greşite, încât prin viaţa sa conştientă stinghereşte viaţa subconştientă, iar plexul său solar nu se poate manifesta corect. Deseori acesta e blocat şi nu mai poate nici măcar să trimită hrană, energii, creierului, care slăbeşte şi intră în amorţeală. Deci viaţa pe care o ducem este cea care dă sau răpeşte plexului solar posibilitatea de a-şi relua funcţiile şi de a repune totul în ordine. Şi aşa cum v-am spus adesea, dacă în epoca noastră apar atâtea boli nervoase, e pentru că lucrăm prea intelectual, iar creierul, nefiind încă pregătit să primească atâta povară şi supraîncărcătură, clachează. În timp ce, dacă ar şti cum să dea de lucru plexului solar, omul ar deveni neobosit. Dar lucrul acesta ştiinţa oficială nu-l ştie. Vor fi din ce în ce mai multe boli nervoase, pentru că se lucrează prea mult cu creierul şi nu se ştie nimic despre plexul solar, nici despre centrul situat puţin mai jos, în ombilic şi nici despre celălalt centru, situat încă şi mai jos, pe care japonezii îl denumesc centrul Hara. Da, aceste trei centre au funcţii extraordinare care n-au fost încă revelate.

    Sunt multe de aflat, dragii mei fraţi şi dragele mele surori; numai că pentru a le afla, pentru a şti să le utilizaţi şi să trageţi din ele nemăsurate foloase , trebuie să începeţi prin a trăi corect. Da, dar pe cine mai preocupă în ziua de azi modul de a trăi ? Oamenii sunt preocupaţi doar să studieze, să muncească pentru a câştiga bani şi trăiesc foarte prost, în dizarmonie, în zgomot, în tulburări şi-n permanentă agitaţie, în eferveşcenţe sexuale şi atunci totul se blochează, totul se dezagregă şi creierul nu mai poate să restabilească buna funcţionare a organismului, căci rostul lui e doar de-a face posibilă orientarea energiilor, el este incapabil să repare ceva în organism. De reparat numai plexul solar poate să repare. De aceea Iniţiaţii se ocupă mai mult de plexul solar decât de creier şi obţin rezultate notabile. Dar şi aici, bineînţeles, trebuie să exersezi, trebuie să lucrezi.

    Atunci când vă încearcă un sentiment, când simţiţi în voi teamă, spaimă, iubire, nu le resimţiţi în creier şi nici în inima fizică, ci în plexul solar, care e adevărata inimă. Aşadar, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii dovedeau că cunosc mult mai bine adevărata anatomie şi adevărata fiziologie umană decât biologii de azi, care nu văd decât ce e fizic, material. Aceştia au suprimat adevărata realitate a fiinţei umane. În timp ce pe Iniţiaţi îi interesează doar latura invizibilă şi subtilă. Ei sunt în posesia unei cunoaşteri formidabile, dar păstreză multe lucruri pentru ei, neputându-le spune; şi atunci nu spun decât unele dintre ele, iar restul trebuie să le descoperi. Nu ştim încă, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nici ce e fiinţa umană, nici cum e ea alcătuită. Biologii şi fiziologii vă vor da câteva frânturi, care sunt utile, care sunt necesare, dar esenţialul rămâne undeva departe, necunoscut şi obscur. Mergeţi şi învăţaţi de la ei dacă vreţi, căci au făcut descoperiri ce merită a fi cunoscute, dar nu vă opriţi la concluziile lor ! Concluziile, trebuie să mergeţi, să le căutaţi în ştiinţa iniţiatică.

    Trebuie să înţelegem de ce Iniţiaţii vorbeau de Inteligenţa inimii. Simte oare creierul nostru, inteligenţa creierului nostru, cum funcţionează totul în organismul nostru şi cum se face eliminarea, nutriţia, circulaţia, creşterea, respiraţia, etc… ? Cunoaşte ea toate procesele chimice, fizice, biologice şi magice ? Nu, aceste fenomene sunt de o importanţă şi de o complexitate inimaginabilă, iar creierul nostru nu le cunoaşte. Numai plexul solar le cunoaşte, pentru că din el purcede şi de el depinde totul; el are o inteligenţă extraordinară, nemăsurată, el cunoaşte toate procesele din Univers, el se află în inima Universului. Ştiinţa oficială e departe de toate aceste adevăruri pentru că îi lipsesc cheile; ea s-a oprit numai asupra laturii fizice, chimice, electrice, mecanice, adică asupra laturii materiale şi obiective. Ei bine, această latură reprezintă doar 25 % din adevăr; n-am să încetez s-o repet şi mai devreme sau mai târziu lucrul acesta va fi cunoscut. Şi eu am laboratoare, şi eu am aparate, şi eu lucrez de ani şi ani cu instrumente necunoscute încă şi care mă edifică mai bine decât orice alt instrument fizic.

    Există metode şi formule de lucru cu plexul solar. Dacă nu le cunoaşteţi vor trece probabil ani fără să-l simţiţi acolo, treaz, vigilent şi dilatându-vă. Totul va rămane în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat, nici contemplând soarele, nici meditând, nici făcând exerciţii, atâta timp cât plexul solar nu se manifestă pentru a vă da de ştire că conştiinţa v-a coborât în sfârşit în măruntaie. Vă pot vorbi despre această senzaţie, dar la ce bun ? Nu veţi avea nici o idee despre ea, căci pentru asta trebuie să fi făcut deja această experienţă. Prin intelect nu poţi să-ţi faci o idee. E ca şi când ai explica durerea de dinţi cuiva pe care nu l-au durut niciodată dinţii sau ca şi când i-ai vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată îndrăgostit. Nu poţi înţelege până când n-ai trăit lucrul respectiv. Chiar dacă am să vă explic, n-o să înţelegeţi. Trebuie să lucrezi, să lucrezi pentru a-ţi schimba viaţa, a trăi o viaţă armonioasă; numai atunci ajungi să declanşezi cei trei centri de care v-am vorbit, pentru că legea acestor trei centri este armonia; ei menţin armonia în corpul fizic. De aceea, când funcţionarea lor este stingherită încep să apară toate bolile; aceşti centri nu mai pot interveni pentru că-i împiedicăm prin viaţa noastră prostească şi dezordonată.

    Dumnezeu a împărţit puterile. A dat puteri creierului, dar i-a dat şi plexului solar. Creierul poate deveni formidabil – şi îi e hărăzit să devină formidabil – dar plexul solar este cel care trebuie să-i trimită energiile şi o foarte mare rezistenţă. Plexul solar şi creierul sunt atât de legaţi unul de celălalt încât amândoi se pot ajuta şi amândoi se pot stingheri. Dumnezeu n-a dat puteri absolute numai unuia dintre ei. Ca şi bărbatului şi femeii, de altfel. Dumnezeu n-a dat toate puterile bărbatului şi n-a privat femeia de toate . Nu, El a dat puteri femeii şi puteri bărbatului, dar aceste puteri sunt atât de diferite încât nu se pot manifesta pe deplin decât atunci când cele două principii sunt reunite şi lucrează în armonie în acelaşi scop. Ceea ce poate da bărbatul nu poate da femeia şi ceea ce poate da femeia nu poate da bărbatul; dar când ei îşi unesc puterile, rezultatele sunt fantastice. Iar în ceea ce priveşte cele două creiere care sunt plexul solar şi creierul din cap, ştiinţa n-a descoperit încă în ce fel sunt polarizate în masculin şi feminin, în ce fel acţionează unul asupra celuilalt şi nici care sunt puterile lor asupra materiei.

    Şi acum, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, încercaţi să aplicaţi toate adevărurile pe care vi le-am trimis în vara aceasta, altfel lumea învizibilă mă va pedepsi din nou, zicându-mi: “Anul acesta ai dat prea multe bogăţii şi comori unor persoane care nu fac nimic cu ele, aşa că poftim câteva palme !”. Da, e posibil ca ceea ce mi s-a întâmplat să fie o pedeapsă a Cerului pentru că am revelat prea multe adevăruri şi secrete unor fraţi şi surori indolenţi. Dar de-acum înainte voi lua măsuri şi de altfel nimeni nu va mai putea veni aici fără a fi completat şi semnat un chestionar şi a-şi fi luat nişte angajamente, căci prea multă iubire, prea multă încredere… şi iată apoi ce ni se întâmplă ! N-aş fi vrut niciodată să iau asemenea hotărâri, dar sunt obligat să o fac. Inima mi-a jucat mereu feste, pentru că inima… O să spuneţi: “Dar inima este atât de inteligentă ! Tocmai ne-aţi explicat”. Da, într-adevăr, aşa este, dar să ne înţelegem. Inima care e în plexul solar nu e niciodată proastă, ea ştie bine ce face. Dar în zona occipitalului, care corespunde planului astral, se găseşte o altă inimă şi aceea nu este o inimă iniţiatică, ci o inimă nătângă, de un sentimentalism, de o naivitate, de o încredere aproape prostească. Iar eu am un pic şi din inima aceea şi de câte ori nu i-am căzut victimă ! … Ceea ce vă spun acum s-ar putea să vă mire, să vă dezamăgească şi să vă facă să credeţi că am slăbiciuni şi imperfecţiuni îngrozitoare, dar n-are-a face. Intelectul meu, bineînţeles, vede totul limpede, dar nu întotdeauna este el acela care conduce, care comandă. El vede, dar inima îi spune: “Taci, trebuie să fii bun, trebuie să faci ceva pentru oameni, trebuie să-i ajuţi”. Intelectul meu nu este atât de prost, e chiar foarte lucid, aproape implacabil în judecăţile şi concluziile lui; de aceea, pentru a-l îmblânzi un pic, îmi chem inima. Dar îmi joacă feste. Vedeţi voi, mi s-a dat un intelect care face analize îngrozitoare de aspre, care e în stare să strivească tot şi pentru a compensa această exagerbare, o inimă care trece şi ea de la o extremă la cealaltă, ceea ce nu-i de loc mai bine. Şi eu cum să le împac ? Vedeţi, am şi eu probleme… Inima şi intelectul eu nu fac o pereche tocmai potrivită. Eu dau mereu sfaturi fraţilor şi surorilor în privinţa casătoriei, iar eu, cu casătoria mea, să nu mai vorbim ! Intelectul meu s-a însurat cu o inimă care nu i se potriveşte deloc. Dacă i-aţi vedea plimbându-se la braţ prin parcuri sau pe bulevard ! Sunt atât de diferiţi ca talie şi dimensiuni şi îmbrăcaţi în culori atât de neobişnuite, că aţi muri de râs. Ce moarte superbă !... Cu toate acestea, îşi fac bine unul altuia, îşi trimit zâmbete, îşi fac cu ochiul. Când intelectul se mânie, inima îl domoleşte puţin; se duce el şi-i zice; “Ascultă, dragă, de ce ai făcut asta ? Nu înţelegi că trebuie să fii bun, delicat, afectuos, că trebuie să ajuţi oamenii ?”. Şi apoi, vai de mine, ce tapaj înăuntru ! Ceva de nedescris. Iar alteori, când inima a făcut o prostie, intelectul îi spune: “Până când o să fii atât de naivă şi de netoată ! Mereu o păţeşti”. Atunci inima, ruşinată, nu mai ştie unde să se ascundă, iar intelectul o urmăreşte s-o scărmene şi s-o dascălească, nici nu vă puteţi închipui. N-aţi auzit niciodată cum intelectul îmi scarmănă din când în când inima în cabană ? Ce ţipete, ce urlete ! Evident, nu e nimeni sa-i audă, în afară de prietenii nevăzuţi, care dau fuga să-i domolească şi să-i împace… N-aveţi ştiinţă de aceste tragi-comedii ! Iată-vă în sfârşit la curent. Credeţi ce vreţi…

    În gândul pe care vi l-am citit mai devreme se spune că dacă veţi şti să transformaţi energiile conţinute în hrană, veţi putea atinge inima universului. De ce tocmai inima ? În vorbirea de zi cu zi se spune: “Mi-a mers la inimă”.** De ce nu se spune: “Mi-a mers la cap ,… sau la picioare,… sau la burtă ?”. Nu, se spune “Mi-a mers la inimă”. Şi cum poţi ajunge la inimă ?...

    **În textul original (lb. franceza), expresia folosită este “Il m’a touché le coeur” – “M-a emoţionat”, “M-a mişcat”, expresie care, adlitteram s-ar traduce cu “mi-a atins inima”. Verbul “toucher”= a atinge” este folosit în continuare în cele două accepţiuni ale sale (prezentate şi în română): sensul propriu de “a atinge” şi sensul figurat de “a emoţiona, a mişca. Româna nu cunoaşte însă expresia “A atinge inima cuiva”, ceea ce în traducere ne-a obligat la ocolişul: a merge - a atinge (la) - a atinge/a mişca.  

    Dacă ai studiat, ai cântărit, ai înţeles lucrurile, asta încă nu înseamnă că ai ajuns la inima Universului; nu, acestea sunt doar condiţiile prealabile. Inima Universului n-o puteţi atinge decât cu propria voastră inimă. Când inima voastră, plexul solar, va începe să simtă, să iubească, să trăiască cu intensitate, atunci da, veţi atinge, veţi mişca inima Universului, inima lui Dumnezeu şi de la această inimă vor veni până la voi energii, forţe, curenţi care vă vor da viaţă, vă vor lumina. Da, când veţi izbuti să faceţi să ţâşnească din inima voastră o imensă energie de iubire, prin legile afinităţii şi ale ecoului cealăltă inimă vă va răspunde. A mişca inima Universului înseamnă a cunoaşte, a simţi, a pătrunde proiectele şi planurile celui Etern, ale Sufletului universal, dar lucrul acesta nu-l veţi izbuti nici prin ştiinţă, nici prin conferinţe, nici prin discursuri, nici prin cărţi, căci este vorba de domenii total diferite, cu lungimi de undă care nu corespund şi inima Universului nu poate răspunde. Sunt legi acustice; pentru a putea mişca inima Universului trebuie să vibrezi pe aceeaşi lungime de undă, adică să emani aceeaşi iubire dezinteresată. Când ceea ce cereţi, ceea ce vreţi, ceea ce vă doriţi nu priveşte numai interesul vostru personal, ci binele colectivităţii, al omenirii, al întregului univers, atunci dorinţa voastră vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu inima Universului. Şi cum inima Universului este izvorul vieţii, izvorul fericirii, izvorul frumuseţii, al poeziei, al muzicii, izvorul a tot ce e superb şi divin, atunci veţi primi această viaţă, această fericire, această splendoare… veţi gusta Cerul.

    Nu poţi atinge inima Universului numai că eşti universitar, cu o catedră şi o glorie pe undeva. Atingi poate creierele omeneşti, dar nu inima Universului, căci inima Universului nu poate răspunde la elucubraţiile intelectualilor. Iar eu am un criteriu după care ştiu dacă toţi cei ce vin la Învaţătură vibrează în armonie cu această inimă a Universului, adică dacă i-au descoperit limbajul. Vreţi să vă spun cum reuşesc să discern ? În momentul în care revelez mari adevăruri iniţiatice, pe toţi cei care au lucrat cu metodele inimii, ale inteligenţei inimii îi simt imediat vibrând, trepidând în acord cu mine, uniţi. În timp ce ceilalţi rămân reci, impasibili, ca şi când ar fi personalităţi prea ilustre pentru a vibra la unison cu ceea ce spun eu. Da, şi în felul acesta văd că ei nu vor putea niciodată să atingă inima Universului. Toţi intelectualii au fost deformaţi în Universităţi. Şi eu am studiat la Universitate şi am obţinut diplome, dar m-am apărat, n-am vrut să mă las înghiţit şi să ajung ca ceilalţi. Şi cu toate acestea şi eu aş fi putut să predau într-o Universitate dacă aş fi vrut. Cu câţiva ani de munca, de ce nu, de vreme ce am terminat studii de psihologie, pedagogie şi filozofie ? Un timp am studiat chiar şi matematica, fizica, chimia, medicina, astronomia… Studiile acestea nu le-am făcut pentru a obţine diploma, ci pentru a avea doar câteva noţiuni. Eram studentul etern. De aceea am terminat foarte târziu. Toţi ziceau: “Ia uită-te la el. Nu mai isprăveşte !”. Nu ştiau de ce mă duc la toate acele facultăţi. Dar după ce am terminat, am vrut să şterg aproape tot ce învăţasem, pentru că am văzut că era foarte, foarte departe de tot ce simţeam şi de tot ce percepeam în meditaţiile şi dedublările mele. Atunci de ce ceilalţi s-au lăsat duşi?...

    Cunosc mulţi profesori de Universitate care nu vor putea niciodată să înţeleagă profunzimea Învăţăturii noastre, pentru că orice le-aş revela, orice aş face şi dacă le-aş da şi luna de pe cer, vor rămâne aceeaşi, nu vor vibra niciodată. De aceea ştiu că ei nu vor atinge inima Universului, cel puţin deocamdată. Pot scrie cărţi, pot să explice multe lucruri, asta da, dar nu vor atinge niciodată inima Universului. Pentru că nu au inimă. Evident, au o inimă, ca toată lumea; pot fi buni, drăguti, sentimentali, dar inima aceasta nu este iniţiatică. Atunci rămân acolo unde sunt şi se încăpăţânează, se închid, se apără. Exterior sunt cu noi; dar în realitate nu sunt cu noi. De ce ? Pentru că-şi păstrează personalitatea, nu pot nicicum s-o sacrifice. Şi ce poate să le aducă această personalitate ? Buna părere a câtorva oameni pe pământ. Pentru asta muncesc ei ! Pentru părerea câtorva profani. Noi muncim pentru a căpăta încuviinţarea entităţilor cereşti, iar pentru a o căpăta trebuie să ne schimbăm, nu trebuie să luăm atâta în considerare părerea gloatei. Nu există multe fiinţe eroice care se hotărăsc să accepte această situaţie; toţi rămân unde sunt,în propria lor oală. Dar când vor pleca dincolo, li se va arăta, acolo sus, cum erau, li se va arăta că n-au înţeles nimic, că n-au câştigat nimic, că n-au construit nimic, fiindcă pentru ei nimic nu era mai presus de oamenii celei de-a cincea rase, care e rasa intelectului, şi n-au luat decât această a cincea rasă drept model. E adevărat că ea a descoperit multe lucruri, dar nu totul, iar ei nu trebuie s-o considere piscul creaţiei. Dar ei, bieţii, rămân unde sunt şi nu poţi să faci nimic ca să-i ajuţi ! De altfel o spun chiar ei: “Am studiat tot, am învăţat tot, dar nu vibrez, nu simt nimic din viaţa spirituală”. De ce ? Pentru că şi-au dezvoltat excesiv creierul, pentru că au fost prea conştiincioşi, prea sârguincioşi în studiile lor, pentru că au fost prea “la fix” în cea de-a cincea rasă; niciodată n-au lăsat de-o parte nimic din ceea ce li se cerea. În tot ce li se cerea, în tot ce se aştepta de la ei, erau perfecţi. Dar atunci, de ce n-au izbutit să trăiască această viaţă divină ? Păi tocmai pentru că erau prea perfecţi, prea sârguincioşi în aceste forme atât de exterioare. Şi uneori asta constituie un obstacol. Eu nu eram aşa. Eu făceam lucrurile jumătate-jumătate. Învăţam exact cât trebuia ca să iau diploma, iar în restul timpului citeam alte cărţi, făceam exerciţiile de meditaţie şi de contemplaţie. Mă duceam la Universitate din când în când şi profesorii erau indignaţi că eram mai mereu absent. Când venea perioada examenelor, luam cărţile ca să pot să îngăim câteva vorbe. Şi în felul acesta am putut să salvez latura spirituală; din fericire ! dacă nu aş fi fost şi eu un netot de o remarcabilă erudiţie. Zile şi nopţi de-a rândul făceam exerciţii şi munci ezoterice inimaginabile, cărora mă dedam trup şi suflet, căci pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte. Dar făceam toate acestea în taină, nu spuneam nimănui nimic, nici măcar Maestrului. Dar el, bineînţeles, vedea şi mă cerceta, mă observa… Şi iată că dintre cei 40.000 de discipoli ai săi, l-a ales tocmai pe cel mai bizar, pe cel mai neînsemnat pentru a-l trimite aici, în Franţa. Nu i-a trimis pe cei mai erudiţi, pe cei mai savanţi, pe cei mai citiţi, nu, ba chiar le-a interzis să vină… Nu e ciudat oare că Maestrul a procedat aşa ?

    Când văd că vibraţi la unison şi din toată inima cu ceea ce spun şi cu ceea ce trăiesc eu însumi, ştiu că şi dacă vă înşelaţi în ceea ce mă priveşte, şi dacă vă induc în eroare (să zicem !) prin cuvintele mele, veţi găsi totuşi drumul. Pentru că aveţi o inimă extraordinară şi cu o asemenea inimă Cerul nu vă va lăsa mult timp să rătăciţi. Dar dacă nu aveţi o astfel de inimă, chiar dacă veţi cunoaşte totul, Cerul nu vă va lua în seamă. Oamenii vă vor accepta, asta da, dar pentru câtă vreme ? O încarnare mititică şi apoi, când vă veţi întoarce acolo sus, veţi constata că nu sunteţi deloc apreciat, pentru că acolo nu eşti nici doctor, nici profesor, nici asta, nici ailaltă… Acolo sus nu veţi fi decât un căţel mititel, pentru ca n-aţi vibrat la unison cu inima Universului. Aşa că înţelegeţi-mă bine. Dacă vreţi să atingeţi inima Universului, trebuie să aveţi o iubire dezinteresată, să vă dedicaţi unei idei imense, divine: Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. V-am mai spus de nenumărate ori: ştiinţa oficială şi toate cunoştinţele care se transmit în Universităţi, în şcoli etc… nu servesc decât la a da oamenilor posibilitatea să-şi aranjeze mai bine treburile pe pământ şi nu în Cer. Nu există pe pământ şcoli sau Universităţi unde oamenii să fie învăţaţi cum să trăiască în Cer, în Cerul interior. Şi nimeni n-a băgat se seamă, nici savanţii, nici profesorii, nici scriitorii n-au băgat de seamă că tot ce ne dă cea de-a cincea rasă ca mijloace şi posibilităţi, nu folosesc decât la a te descurca mai bine în lume, la a avea bani, o situaţie bună, prestigiu, faimă, plăcere, putere politică şi atât. În Fraternitatea Albă Universală nu veţi găsi poate mijloacele de a deveni profesor, prefect, ministru, bancher sau rege, dar veţi trăi în cer, în lumină, în iubire şi apoi, dacă veţi avea răbdare, veţi deveni poate mai mult decât profesor, mai mult decât bancher, mai mult decât ministru, mai mult decât rege.

    Iertaţi-mă că vă vorbesc astfel, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, dar aveţi nevoie de criterii, de discernământ şi mulţi dintre voi le au; nici măcar nu s-au studiat pentru a-şi da seama care le e atitudinea. Intelectual sunt de acord, apreciază, sunt satisfăcuţi, dar inima lor stă pe loc, nu vibrează. Nu sunt proşti, văd ce e veridic, ce e logic, ce e raţional, ce e util, ce e măret, dar îşi împiedică inima să vibreze; îşi păstrează inima pentru ei; şi eu exact asta simt. Nu, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, această atitudine nu este bună. Trebuie să vibraţi la unison cu ce vă spun, pentru că deseori nu eu vă vorbesc. Să presupunem, dacă vreţi, că eu aş merita să-mi întoarceţi spatele… Dar vibraţi măcar la unison cu cel care vă vorbeşte, căci îndărătul meu există o fiinţă care vă spune lucruri pe care eu însumi le ignor. După aceea fraţi şi surori vin să-mi spună: “Cum aţi ştiut ?... Aţi vorbit exact de ce mi s-a întâmplat…”. “Ah ! răspund eu, dar n-am văzut nimic, nu ştiu nimic”. De altfel v-am spus că nu sunt clarvăzător. Dar în mine locuieşte o altă fiinţă, care vede tot, aude tot; da, de câte ori s-a întâmplat până acum ! Eu mă dezvinovăţesc mereu, spunând că n-am nici un amestec. Un altul a greşit şi dacă vreţi acum să-i faceţi reproşuri, daţi-i drumul, căutaţi-l, luaţi-l de guler, certaţi-vă cu el, iar pe mine lasaţi-mă în pace ! Eu n-am nici un amestec, e limpede, nu-i aşa ? E limpede… dar de fapt nu e limpede deloc. În orice caz, nu-mi purtaţi pică dacă intelectul meu e necruţător. Pentru a vă învăţa, pentru a vă arăta adevărul, pentru a vă ajuta, trebuie să fii necruţător. Apoi, bineînţeles, inima mea suferă şi îmi spun: “De ce am fost atât de aspru ? De ce i-am necăjit ? De ce ?...” Ziua întreagă îmi fac reproşuri. Dar sunt obligat să procedez astfel; în conferinţe sunt obligat să fiu nemilos. După aceea unii vin să-mi mulţumească şi uneori îmi spun cu lacrimi în ochi: “M-aţi salvat. Eram pe marginea prăpastiei şi m-aţi salvat…”.

    Meditaţi acum asupra inimii Universului. Vedeţi ? Se spune: “Mi-a mers la inimă”. Şi cum poţi atinge inima cuiva ? Producând aceleaşi unde, producând aceleaşi vibraţii – şi apoi veţi obţine tot ce cereţi. Cel a cărui inimă aţi atins-o vă deschide uşile şi vă dă tot. Altfel puteţi să povestiţi: “Soţia mea aşteaptă un copil,… copiii mei sunt bolnavi.. am făcut asta,… am făcut ailaltă… Aparţin de cutare şi cutare asociaţie…”, vi se răspunde: “Pleacă !” şi vi se inchide uşa. Iar alteori nu spuneţi nimic, priviţi numai şi vi se spune: “Vino, intră ! Uite, ia asta!” Cum se face ? Trebuie să descoperiţi secretul. Vă amintiţi de conferinţa pe care v-am ţinut-o despre aparatul cu galenă… Plimbaţi acul la dreapta şi la stânga pe piatră şi nu auziţi încă nimic. Şi totuşi o atingeţi. Da, dar nu atingeţi inima, căci piatra aceea are şi ea o inimă. Dar în clipa în care aţi atins inima, imediat auziţi muzică. Există o inimă şi în univers, dar nu-i cunoaştem legile, de aceea nu izbutim să stabilim contactul pentru a-i capta undele şi a avea revelaţii.

    Pentru a atinge inima Universului, trebuie să vă intensificaţi iubirea. E o muncă ce se face în plexul solar. În acel moment nu mai gândiţi; proiectaţi o forţă, o putere, o energie de iubire şi o dirijaţi, iar creierul vostru se odihneşte. Înţelegeţi ? Sunteţi conştienţi şi vă dirijaţi energiile, dar fără ca în acest timp creierul să fie încordat sau în activitate. Cum se explică ? Lucrurile stau aşa pentru că există o altă formă de gândire, o altă formă de întelegere, pe care occidentalii n-au ajuns încă s-o descopere. Dar în Orient, în India, în Tibet, în China, în Japonia, această ştiinţă este cunoscută de mult timp…

    Răpdare ! Vom reveni altă dată asupra acestui subiect !

    Lumina şi Pacea să vă însoţească !...  

          

Influenţele semnului vărsătorului ~1

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

CONFERENCE:

Les influences du signe du Verseau – A

(Influenţele semnului Vărsătorului – A)

?  1984

Durata: aprox. 45’

Durata totală: 1 h18 min.

   De mulţi ani deja, astrologii, ezoteriştii vorbesc de venirea erei Vărsătorului. Cei care au mai multe planete în Vărsător sunt cu deosebire pregătiţi să capteze noile unde care vin de la această constelaţie. Ei sunt inovatori, inventatori. Şi tot Vărsătorul este la originea tuturor descoperirilor în domeniul psihic, ezoteric – aducând mai ales ideea de colectivitate, de fraternitate. Iată de ce întreaga lume va fi obligată  să se aplece asupra acestei idei de fraternitate, de universalitate şi să lucreze asupra ei. Cu toate acestea, nu trebuie să credem că, întrucât vine epoca Vărsătorului, întreaga omenire se va schimba dintr-o dată. Ceea ce s-a schimbat pentru toţi sunt posibilităţile şi condiţiile. Din Vărsător vor fi deversate forţe superioare, dar numai cei ce fac eforturi pentru a absorbi aceste forţe se vor transforma. Cerul ne va trimite unde, dar nu ne va impune Înţelepciunea. Cerul se mulţumeşte să dea celui care s-a pregătit să primească.  Intrăm în epoca Vărsătorului, dar dacă nu facem nimic pentru a beneficia de influenţele lui, Vărsătorul va veni pentru ceilalţi, dar nu pentru noi.

   Dacă vă mai amintiţi, dragi fraţi şi surori, în trecut m-am mai referit la acest subiect; v-am spus multe despre Vărsător. Dar putem adăuga alte lucruri, pe care nu vi le-am spus - pentru că este un subiect foarte vast, foarte bogat, nu poate fi epuizat nici în mai multe conferinţe.

   Nu este nevoie să vă povestesc acum despre punctul vernal, despre precesiunea echinocţiilor, despre felul în care se succed civilizaţiile, în sens invers semnelor Zodiacului. În timpul creştinismului au acţionat Peştii, timp de 2130 ani. Iar acum punctul (vernal) intră în Vărsător şi Vărsătorul va influenţa omenirea – şi de altfel, influenţa lui se manifestă deja. Şi întrucât Vărsătorul este un semn de aer, el va aduce multe schimbări (în domeniul aerului) – în timp ce Peştii erau semn de apă şi au adus multe descoperiri, schimbări, îmbunătăţiri în domeniul acvatic : vapoarele, navigaţia, cercetările în adâncurile oceanelor. Iar acum începe domeniul aerului ; totul devine mai subtil – cu avioanele, rachetele, tot ce ţine de electricitate – precum şi cu toate marile schimbări despre care v-am vorbit.

   Şi acum să vedem de ce Vărsătorul va transforma/bulversa – şi deja a început s-o facă întreaga mentalitate umană, valorile, condiţiile, tot ce există, latura politică, economică, ştiinţifică, religioasă, totul va fi transformat, schimbat/răsturnat şi va apare ceva nou, care nu va mai fi bazat pe personalitate, pe bunăstare, pe încercarea oamenilor de a-şi satisface dorinţele, plăcerile, de a fi fericiţi, de a fi bogaţi, puternici, de a se îngriji doar de binele lor, ci de a-şi lărgi activitatea către întreaga lume, către întregul univers. De ce semnul Vărsătorului este diametral opus semnului Leului ? Semnul Leului este semnul Soarelui ; Soarele este plasat optim în Leu. Este semnul mândriei, al falei, al puterii, al succeselor, al gloriei. Or, toate aceste sunt numai pentru personalitate: cum să devii mare, cum să domneşti, să devii rege, cum să te extinzi, cum să domini... Încă nu avem latura individualităţii. Semnul Vărsătorului este exact contrarul Leului. Toţi cei care vor fi născuţi sub semnul Vărsătorului vor fi împinşi de o forţă stranie să lucreze pentru ceilalţi. Ei vor fi obligaţi să renunţe la multe lucruri, să facă sacrificii, să-şi învingă unele slăbiciuni, să devină mult mai fraterni, mai generoşi, mai smeriţi, mai simpli şi, mai ales, să lucreze pentru latura universală. Şi constatăm că toţi cei care s-au născut sub semnul Vărsătorului sunt împinşi către universalitate, să lucreze asupra unor subiecte grandioase, foarte vaste, foarte cuprinzătoare, foarte puternice, în loc să se limiteze la lucruri mărunte/lispite de importanţă, aşa cum fac majoritatea fiinţelor ; ei vor să cuprindă întregul univers.

  De altfel, am să vă dau câteva exemple de personalităţi, dintre cele mai celebre, care aveau Soarele în Vărsător, pictori, regi, cântăreţi, muzicieni, savanţi, şi veţi vedea cum acţionează Soarele în Vărsător, mai ales dacă (acele personalităţi) mai au şi alte planete (în Vărsător). Ca de pildă Chopin. El nu avea Soarele în Vărsător, nu avea ascendentul în Vărsător, avea Venus în Vărsător şi priviţi în ce fel a acţionat Venus şi ce muzică extraordinară a dat el. Apoi am să vă arăt/spun că şi Mozart era Vărsător. Pe moment, ceea ce este important în privinţa Vărsătorului, este faptul că acţionează în multe locuri asupra corpului fizic. De exemplu, glanda pituitară, care comandă, care reglează toate celelalte glande. Şi această glandă pituitară are două laturi/părţi ? funcţii: o latură care produce hormoni sexuali şi o latură care armonizează toate celelalte glande. Vărsătorul acţionează, de asemenea asupra circulaţiei, asupra digestiei şi asupra inimii, a bătăilor inimii. Dacă e să căutăm acel loc din corpul fizic unde este obligat să acţioneze, aşa cum, pentru Berbec este capul, pentru Taur este gâtul şi aşa mai departe, Gemeni… coborâm… pentru Capricorn sunt genunchii, iar pentru Vărsător sunt gleznele. Şi dacă există varice, inflamaţii etc., asta înseamnă că în constelaţia Vărsătorului sunt aspecte negative, contradictorii. Dar să lăsăm toate acestea.    

   Vărsătorul este o constelaţie a aerului / un semn de aer/, o constelaţie foarte puternică şi care-i face pe oameni foarte subtili, foarte nervoşi, foarte tensionaţi, aproape gata să explodeze, dinamici, activi, energici şi în acelaşi timp fragili. Mulţi au strălucit prin puterea Vărsătorului, ca James Dean, un actor american, foarte tânăr, absolut extraordinar, care a uimit întreaga lume. Sunt filme cu el : James Dean. Era Vărsător. Tendinţa lor este de a căuta latura subtilă a naturii, de a pătrunde misterele universului, de a descifra ceea ce este misterios şi, de aceea, în această constelaţie sunt mulţi clarvăzători, mulţi mediumi, ezoterişti, hipnotizatori, magnetizatori şi magicieni. Lor le place să găsească mereu lucruri noi, să descopere ce este complet ascuns şi, de multe ori, sunt foarte prost văzuţi de public/în societate pentru că deseori aduc idei, metode, maniere care nu sunt chiar aşa de uşor de acceptat, de înţeles. Mulţi au fost ridiculizaţi, calomniaţi, pentru că aduceau idei sublime/mai înalte.

  Am notat aici câteva lucruri pe care vi le pot spune. În mitologie găsim ceva care are legătură cu Vărsătorul. Este vorba de acel cal, pe nume Pegas, născut din sângele Meduzei ucisă de Perseu. Or, în al 27-lea grad al Vărsătorului există o stea numită Pegas. Şi în mitologie este menţionat, de asemenea, Ganimed, care este legat de Vărsător. Aţi citit deja, desigur, că Ganimed era un tânăr, de o frumuseţe atât de răpitoare încât a atras până şi atenţia lui Jupiter. Jupiter a vrut să-l prindă şi să-l aducă la palatul său, în Olymp. Şi pe când Ganimed pescuia în pădure, Jupiter s-a prefăcut într-un vultur foarte puternic, l-a răpit şi l-a aşezat printre zei. Ganimed era şi el…  Şi chiar într-un muzeu aici, în Franţa – dar nu-mi aduc aminte care sunt prezentaţi Vulturul şi Ganimed.  

Această constelaţie are legătură cu oxidarea şi cu căldura fiinţei umane. De asemenea, centrul tuturor proceselor chimice este dominat de Vărsător. Centrul tuturor proceselor chimice depinde de Vărsător. Şi mai ales circulaţia sângelui. Dacă avem varice, glezne umflate, boli circulatorii, nervoase, spasme, tulburări ale rinichilor, anemie, tahicardie, toate acestea sunt legate de Vărsător, înseamnă că există aspecte negative în Vărsător. Şi aceste aspecte se reflectă în această zonă a picioarelor.  Ceea ce e ciudat, este că această constelaţie este dominată de două planete : Saturn şi Uranus. Aşa cum ştiţi foarte bine, desigur, Saturn acţionează asupra pielii, asupra oaselor, a reumatismelor, e legat de bătrâneţe, în timp ce Uranus este/are o energie explozivă, el îi crează pe oamenii revoluţionari, iar deseori, când nu este foarte bine aspectat, crează două feluri de oameni : pe giganţi (pe cei atinşi de gigantism – imenşi, enormi) şi pe pitici (pe cei atinşi de nanism). Uranus se află la originea acestora. El acţionează, în acelaşi timp, asupra laturii homosexuale. De ce există, în prezent, un număr atât de mare de homosexuali şi de lesbiene ? Niciodată n-am vrut să mă opresc asupra acestui subiect, din multe motive. Dar mi se pare că va fi necesar pentru unii să facem lumină asupra acestor aspecte, să arătăm de unde vine această anomalie, de ce avem aceste  lucruri, care nu sunt normale, care reprezintă o dereglare şi de unde vine ea, din ce viaţă şi din ce fel de trăire.

 De asemenea, digestia, respiraţia depind mult de vărsător. V-am spus, de asemenea, că există mulţi mediumi, mulţi clarvăzători sau persoane senzitive care sunt influenţaţi de Vărsător.

 Desigur, nu putem rezuma în două cuvinte  influenţa Vărsătorului, pentru că este în legătură cu/depinde şi de ascendent. Să presupunem că cineva are Soarele în Vărsător, dar are ascendentul în Capricorn sau în Gemeni sau în Taur. Pentru a schiţa, a prezenta caracterul (acelei persoane), trebuie să combini, nu este atât de uşor, este foarte delicat, foarte greu. Trebuie să cunoşti multe lucruri pentru a determina caracterul, destinul, capacităţile, slăbiciunile, virtuţile/calităţile cuiva. Trebuie să iei în considerare multe lucruri şi aspecte. De aceea, nu vă miraţi când auziţi atâtea lucuri diferite în privinţa Vărsătorului.

    Să vedem acum, care este metalul care îi corespunde: este zincul. Iar zincul este foarte important pentru proteine şi pentru hidratul de carbon, pentru metabolism. Da, zincul. Iar oamenii nu-şi dau seama de importanţa lui. Este unul dintre metalele cele mai dispreţuite, cele mai uşor de procurat. Vărsătorului îi corespund, de asemenea, calciul şi acidul folic, şi vitamina C. Şi mai este un produs, magnesium phosphoricum, care este extrem de important, şi el, şi care corespunde acestei constelaţii a Vărsătorului. Dacă luăm, din când în când, o mică doză, este formidabil. Magnesium phosphoricum.

  Dacă aruncăm o privire asupra plantelor care sunt legate de Vărsător, de Uranus, vom găsi mimoza şi prunul, cimbrul şi rozmarinul. În ceea ce priveşte culorile, este ametistul – culoarea lui Uranus şi a Vărsătorului. Iar ca metal, uraniul, cel mai scump, cel mai greu de obţinut, cel mai preţios. Iar acum, dacă vrem să ştim care sunt locurile influenţate de Vărsător, vom găsi Suedia, Bavaria, Chile şi Noua Zeelandă. Ca să vezi!

  Acum să aruncăm o privire, pentru a găsi care dintre savanţi aveau Soarele în Vărsător:

Să-l luăm pe Ampère, care a descoperit telegraful; Ampère avea Soarele în Vărsător. Şi Darwin, deasemenea, care a descoperit originea omului – dar se înşela, bineînţeles! Se înşela, crezând că ne tragem din maimuţe. El nu ştia că maimuţele se trag din oameni - oameni  complet depravaţi şi retardaţi, aceştia sunt oameni care au devenit maimuţe.  Şi Edison avea Soarele în Vărsător; el a descoperit multe lucruri, multe aparate, mai ales fonograful. Ceva extraordinar. Iar Benjamin Franklin, care a descoperit paratrăznetul, avea Soarele în Vărsător. Şi Hertz, care a descoperit undele hertziene, avea, şi el, Soarele în Vărsător.

  Iar acum, dintre doctori, dintre medici, René Laennec; el a descoperit auscultarea. Înaintea lui, oare cum erau auscultaţi bolnavii?! Mendeleev e cel care a clasificat elementele chimice, cu greutatea lor, un lucru extraordinar, de asemenea. Cum a descoperit acest lucru? În timpul unui vis. El a visat, i-a fost dată această clasificare în timp ce dormea. Mendeleev era rus. Şi cât sunt de trist, cât sunt de nefericit, aproape mânios, că şi Jacques Monod era născut în Vărsător! El a descoperit hazardul, faptul că hazardul a creat lumea! Şi am fost indignat să văd că i-au dat Premiul Nobel. Şi l-au numit şi director al Institutului Pasteur.  Chiar de când era  încă în viaţă, eu am spus : «Bietul de el, induce omenirea în eroare ! Va plăti foarte scump ! Şi când va pleca dincolo, va fi tras de urechi, acolo sus; o să i se arate că a rătăcit, a înşelat omenirea; şi se va căi şi va căuta mediumi, pentru a se scuza, a plânge.»  Şi aşa s-a întâmplat. S-a întâmplat. A plecat pe lumea cealaltă, a căutat mediumi şi s-a scuzat, a plâns; exact cum prezisesem, aşa s-a întâmplat. Dar acum e foarte drăguţ/cuminte; s-a schimbat; acum propagă alte idei.

Acum, printre scriitori, gânditori, ziarişti, oamenii de talent: André Breton, surrealist. El a creat surrealismul. A fost atât de criticat, atât de dispreţuit, pentru că voia să iasă din tot ce e obişnuit/comun, din ce face toată lumea, să le arate lucruri noi. El a fost într-adevăr foarte prost înţeles, s-au purtat urât cu el. S-o luăm pe Colette, acum această scriitoare, care a fost Colette. Ştiţi câte cărţi a scris ? A scris atât, atât de multe… extraordinară, prolifică… A scris 175 volume. Şi ea ieşea din obişnuit, avea mereu idei noi, era mereu independentă. Am uitat să vă spun că una din  trăsăturile cele mai importante din caracterul vărsătorului este independenţa şi dorinţa de a fi liber şi de a lucra pentru libertate, de a se bate, de a se lupta pentru a-i elibera pe oameni, de a lucra pentru binele celorlalţi. Şi este adevărat: ei sunt totdeauna independenţi şi totdeauna greu de supus, de dominat, de comandat. Ţin mult la libertatea lor.

  Printre cei cu Soarele în Văsător a fost şi un rege, Carol Quintul. Un om formidabil, Carol Quintul. Şi apoi, Frederic cel Mare. Şi el, la fel. Avea nişte idei, o activitate, o energie extraordinare! El coresponda cu Voltaire. Iar Voltaire avea şi el Soarele în Vărsător. Amândoi ţineau mult unul la altul. Şi ştiaţi că Robespierre avea şi el Soarele în Vărsător?! Robespierre,  în ciuda cruzimii lui, a durităţii lui. Dar el voia să lucreze pentru Franţa, pentru a o face mai puternică, a schimba lucrurile, a aduce progrese. Era sincer, era cinstit. Evident, şi el trebuia să treacă prin ghilotină.

   Ştiţi că Reagan are Soarele în Vărsător? Da, am ciocnit un pahar împreună! Court/Kurt de Mirville ???? are şi el Soarele în Vărsător. Şi Valéry Giscard D’Estaing. Şi Roosevelt avea Soarele în Vărsător.  

Printre pictori – Manet, care a creat impresionismul, precum şi Mathieu, Fernand Léger sunt pictori care aveau (Soarele în Vărsător). E păcat că nu avem timp pentru a căuta în dicţionar data de naştere – şi, de multe ori nu dau data, dau numai anul şi atunci e foarte greu (de ştiut). Când am fost în America, m-am preocupat să găsesc oamenii cei mai remarcabili, cei mai celebri, cei mai puternici în toate semnele Zodiacului/în toate zodiile. Şi am făcut o muncă... Ei sunt acum undeva într-o arhivă. Trebuie să-i caut, pentru a vă fi util. Şi mi se pare – nu sunt sigur că şi Isaac Newton era Vărsător. Nu sunt sigur. Am să verific. Newton. Şi pentru a vă arăta acum cât sunt de vanitos – nu orgolios, ci vanitos am vorbit într-o zi, am ţinut o conferinţă fantastică în care am arătat că am descoperit ceva şi mai grozav decât Newton, că descoperirea lui Newton nu e nimic pe lângă a mea! Şi cum ardeţi de curiozitate/nerăbdare să ştiţi care este această descoperire, am să v-o spun, aveţi răbdare. Aşadar, ce a descoperit Newton? Un măr care cade. Şi datorită acelui măr, a descoperit că între planete există o atracţie, că ele se atrag. Atunci a căutat, a făcut cercetări, calcule... ceva extraordinar. (Legea) atracţei, aşa se numeşte. Întreaga ştiinţă este încântată pentru că graţie aceste legi, poate lucra şi descoperi multe lucruri, este matematic, precis, este extraordinar! Ei da, dar ceea ce a descoperit el nu-i poate schimba pe oameni. În ciuda acestei cunoaşteri pe care o au acum asupra atracţiei planetare, cosmice, ei sunt tot aceiaşi; au aceleaşi slăbiciuni, aceleaşi vicii, aceleaşi defecte. În timp ce eu am făcut o descoperire care schimbă, îmbunătăţeşte, transformă fiinţa umană în proporţie de 100%. Pentru că dorinţa mea este întotdeauna (de a şti) cum poţi face fiinţa omenească mai bună, cum să-i facilitezi accesul la anumite lucruri, cum să transformi, să sublimezi. Este o dorinţă permanentă la mine – şi ea vine de la Vărsător, pentru că eu am 4 planete în Vărsător, 4. Fierbe, ţâşneşte !... Şi atunci, am căutat şi eu... Mi-am zis: merele – merele nu mă interesează! Şi descoperirea cu mărul a fost făcută. Eu am găsit un melc. L-am privit, am vorbit cu el, l-am mângâiat, l-am alintat. (Şi l-am întrebat) «Cum se face, dragă melcule, că ai o casă atât de tare, atât de grea, pe care o cari cu tine şi un corp atât de moale, atât de delicat, atât de fragil. Explică-mi de ce ai creat această casă.» Şi el mi-a spus: «Pentru că n-am încredere în oameni, în ceilalţi şi de-aceea îmi port casa cu mine.» «De altfel, a zis el, voi faceţi acelaşi lucru!» «Cum adică, acelaşi lucru ?» – am zis eu. «Vă căraţi casa. Corpul vostru fizic este casa voastră.» Şi atunci l-am întrebat: «Cum ai construit-o?» «Uite aşa: mai întâi al a secretat un lichid din mine însumi, dar care înainte de a fi lichid era gazos; înainte de a fi gazos (.......) deci prin propriul gând am concentrat, am condensat această chintesenţă care se afla în mine, care era atât de subtilă, am condensat-o şi a devenit aeriană, a devenit lichidă şi apoi s-a întărit. În felul acesta mi-am creat casa. Mai întâi cu saliva mea. «Ooo!...», am zis eu. «Dar şi voi aţi făcut acelaşi lucru. Voi v-aţi creat casa, corpul vostru fizic. Dacă acum el este cocârjat, deformat, asimetric e pentru că n-aţi fost destul de inteligenţi, de buni arhitecţi, de capabili, ca să-l creaţi aşa cum trebuie.» Mi-a dezvăluit atâtea lucruri, afurisitul de melc! Şi am descoperit că dacă am lucra exact cum lucrează melcul pentru a-şi forma casa, am putea face minuni, miracole şi chiar aduce Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ şi Epoca de Aur printre oameni. Nimic nu este imposibil pentru cel care a înţeles în ce fel şi-a creat melcul micuţa cochilie. Şi după aceea mi-a zis: «Priveşte plantele ! Eu am învăţat asta de la plante!» a zis el. « Le-am observat şi cum ? Un sâmbure de strugure, care este atât de mare, că nu poate trece prin coarda de viţă, cum intră strugure ? În boaba de strugure sunt sâmburi. Cum au ajuns acolo ? Cum i-a introdus butucul ? Ştiinţa încă n-a explicat aceste lucruri. Aaa… planta cunoaşte aceeaşi lege ! Mai întâi a trimis un curent eteric prin canalele atât de fine, de subţiri, iar apoi l-a transformat în lichid, care s-a întărit şi iată cum sâmburii sunt introduşi în boaba de strugure. Altfel este inexplicabil, imposibil. Deci până şi plantele ştiu cum să facă acest lucru şi unele animale, iar oamenii nu ! Deci, dacă ştim cum să gândim, cum să simţim şi cum să lucrăm cu imaginaţia noastră, pentru a condensa aceste chintesenţe atât de subtile, putem să ne modificăm corpul fizic, chipul, ochii, mâinile, braţele desigur, nu imediat, pentru că e nevoie de mult timp pentru a realiza acest lucru, dar este posibil. Şi cum oamenii nu se gândesc niciodată, nu cunosc acest lucru, târăsc după ei toată viaţa aceeaşi urâţenie, aceeaşi impuritate, aceleaşi defecte, în loc să schimbe, să îmbunătăţească, să perfecţioneze, să înfrumuseţeze lucrurile, să purifice… Ei nu se gândesc la asta. Şi de aceea, venind în Marea Fraternitate Albă Universală, învaţă multe lucruri aici: cum să lucreze asupra lor înşişi, cum să realizeze lucruri irealizabile pentru oamenii obişnuiţi şi în felul acesta devin utili, antrenează oamenii pe această cale glorioasă, luminoasă a perfecţiunii şi devin apoi atât de mândri, de fericiţi, atât de plini de bucurie, pentru că sunt de folos omenirii. Aşadar, trebuie să schimbăm conştiinţa ; trebuie s-o aducem la un nivel superior, în loc abia să ne ducem zilele, necontenit, ca animalele, care au venit pe pamânt numai ca să mănânce şi să bea şi să se culce. Sunt oameni care imită animalele, abia dacă îşi duc zilele, viaţa lor este atât de obişnuită, de ştearsă, de biologică !... Ea nu are nimic spiritual, nimic inteligent, nimic sublim. Şi atunci ei sunt şterşi. Asta nu este o viaţă adevărată, nu este o existenţă adevărată. Şi din păcate, 9/10 din omenire trăieşte aşa; sunt mulţumiţi să-şi ducă zilele aşa, se mulţumesc cu lucruri obişnuite, cu nimica toată. În timp ce sunt alţii – mai ales, vedeţi voi, din constelaţia Vărsătorului care vor să ajungă în vârf, să meargă până la capăt. De aceea descoperă multe, învaţă multe. Sunt novatorii, revoluţionarii, binefăcătorii omenirii. De aceea, pentru că sunt mulţi fraţi şi surori care vin să mă întrebe când să aibă un copil, în ce zodie să-l aducă pe lume, deseori îi sfătuiesc să conceapă copilul în luna mai, începând din 22 mai, până în 22 iunie, în constelaţia Gemenilor. Concepţia se face în Gemeni, iar naşterea... dacă totul merge bine, copilul se va naşte în constelaţia Vărsătorului, începând din 22 ianuarie, până în 22 februarie. Şi le spun să fie dimineaţa, pe lună crescătoare şi să nu fie vânt; să fie timp foarte frumos, foarte însorit, iar ei să fie pregătiţi dinainte, cu mai multe zile înainte, pentru această operaţie, cea mai sacră din câte există. Şi bineînţeles, le dau sfaturi, care sunt, de altfel bine prezentate în cartea «Galvanoplastia spirituală», pe care toată lumea poate să o consulte; ea se află aici, la dispoziţia tuturor. Sunt multe detalii, desigur, dar nu are rost să ne oprim acum. Şi de ce îi sfătuiesc să aducă pe lume un copil în Vărsător? Pentru că acum constelaţia Vărsătorului  fiind cea care acţionează, dacă copiii sunt născuţi în aceeaşi constelaţie, ei vor fi în acord, în armonie, în paralel cu aceste influenţe şi, în felul acesta, vor beneficia (de ele). Pentru că, presupunând că ar fi exact contrariul, o cuadratură cu Vărsătorul, copilul va avea de suferit, nu va putea fi atât de ajutat, nu va beneficia de Vărsător. Deci trebuie să fii născut sub semnul (Vărsătorului) ca în trecut, cei care erau născuţi în Peşti, beneficiau enorm de influenţa Peştilor. Ca Victor Hugo, de exemplu : el are o temă cu Soarele în Peşti. De aceea era atât de intuitiv, de sensibil şi imaginaţia lui era atât de cuprinzătoare şi de vastă, ce poezii şi cărţi extraordinare şi aşa mai departe... Chiar şi Schopenhauer era născut sub constelaţia Peştilor. Şi a fost unul dintre cei mai mari filozofi.

  Acum, dacă vă opriţi asupra acestor câteva subiecte, adică să lucraţi asemenea melcului, să vă imaginaţi că sunteţi aşa, şi aşa, şi aşa… într-o bună zi lucrurile se realizează în materie. Trebuie mult timp, desigur, multă tenacitate, multă răbdare şi sunt foarte puţini, cei obişnuiţi (cu aceste lucruri). Dar tot ce dorim, obţinem într-o zi. Este însemnat, este notat, este înscris în această Ştiinţă Iniţiatică.

  Şi acum, pentru a vă arăta că sunt o fiinţă ciudată, a spune că am descoperit ceva mai mult decât acel savant, Newton, este o mare vanitate. Dar, de fapt, într-o zi, când oamenii vor descoperi aceste lucruri – şi va fi atunci ştiinţific/prin ştiinţă şi ele vor fi imitate,  răspândite de mulţi oameni în umanitate, se va recunoaşte că această descoperire e mai utilă, mai profitabilă pentru omenire decât descoperirea lui Newton, care este minunată, este ştiinţifică, formidabilă, extraordinară, dar omul nu se schimbă cunoscând aceste lucruri. Pentru a te schimba, trebuie să iei/alegi melcul.