Inima iniţiatică

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Inima iniţiatică

Conferinţa din 30.09.1971 (Bonfin)

Conferinţa improvizată

    “Dacă veţi şti să folosiţi energiile conţinute în hrană, veţi transforma o parte din aceste energii într-o viaţă atât de subtilă, încât veţi putea atinge inima Universului”.

    

    Acest gând, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nu are nevoie de prea multe comentarii. V-am mai spus că Iniţiaţilor le place să folosească expresia: “inteligenţa inimii” şi nu spun niciodată “inteligenţa creierului”. Sunt ei oare de-o asemenea ignoranţă încât nu cunosc nici anatomie, nici filozofie, nici psihologie ? Sau, dimpotrivă, ştiu despre ele mai multe decât biologii şi psihologii ?

    Iniţiaţii vorbesc despre inteligenţa inimii şi nimeni, nici măcar cei pioşi n-au înţeles de ce inima este cea care posedă adevărata inteligenţă, nici despre ce fel de inteligenţă este vorba. Pentru Iniţiaţi, inima nu este acea pompă care trimite sângele în organism, ci o altă inimă, care este plexul solar. În alte conferinţe (a se citi “Ziua şi noaptea” şi “Plexul solar şi creierul”) v-am spus că plexul solar este un creier inversat; v-am explicat că el s-a format cu mult înaintea creierului şi că el este cel care a format creierul, pe care tot el îl hrăneşte. Plexul solar este un izvor nesecat de bogăţii, de energii şi chiar de cunoştinţe; el e deţinătorul adevărului cunoaşterii, al arhivelor, al memoriei. Dacă nu îi stingherim funcţionarea, plexul solar e neobosit şi are toate posibilităţile să înlăture tulburările organismului, să vindece, să închidă rănile, etc… Numai că omul a primit noţiuni, idei atât de greşite, încât prin viaţa sa conştientă stinghereşte viaţa subconştientă, iar plexul său solar nu se poate manifesta corect. Deseori acesta e blocat şi nu mai poate nici măcar să trimită hrană, energii, creierului, care slăbeşte şi intră în amorţeală. Deci viaţa pe care o ducem este cea care dă sau răpeşte plexului solar posibilitatea de a-şi relua funcţiile şi de a repune totul în ordine. Şi aşa cum v-am spus adesea, dacă în epoca noastră apar atâtea boli nervoase, e pentru că lucrăm prea intelectual, iar creierul, nefiind încă pregătit să primească atâta povară şi supraîncărcătură, clachează. În timp ce, dacă ar şti cum să dea de lucru plexului solar, omul ar deveni neobosit. Dar lucrul acesta ştiinţa oficială nu-l ştie. Vor fi din ce în ce mai multe boli nervoase, pentru că se lucrează prea mult cu creierul şi nu se ştie nimic despre plexul solar, nici despre centrul situat puţin mai jos, în ombilic şi nici despre celălalt centru, situat încă şi mai jos, pe care japonezii îl denumesc centrul Hara. Da, aceste trei centre au funcţii extraordinare care n-au fost încă revelate.

    Sunt multe de aflat, dragii mei fraţi şi dragele mele surori; numai că pentru a le afla, pentru a şti să le utilizaţi şi să trageţi din ele nemăsurate foloase , trebuie să începeţi prin a trăi corect. Da, dar pe cine mai preocupă în ziua de azi modul de a trăi ? Oamenii sunt preocupaţi doar să studieze, să muncească pentru a câştiga bani şi trăiesc foarte prost, în dizarmonie, în zgomot, în tulburări şi-n permanentă agitaţie, în eferveşcenţe sexuale şi atunci totul se blochează, totul se dezagregă şi creierul nu mai poate să restabilească buna funcţionare a organismului, căci rostul lui e doar de-a face posibilă orientarea energiilor, el este incapabil să repare ceva în organism. De reparat numai plexul solar poate să repare. De aceea Iniţiaţii se ocupă mai mult de plexul solar decât de creier şi obţin rezultate notabile. Dar şi aici, bineînţeles, trebuie să exersezi, trebuie să lucrezi.

    Atunci când vă încearcă un sentiment, când simţiţi în voi teamă, spaimă, iubire, nu le resimţiţi în creier şi nici în inima fizică, ci în plexul solar, care e adevărata inimă. Aşadar, plasând inima în plexul solar, Iniţiaţii dovedeau că cunosc mult mai bine adevărata anatomie şi adevărata fiziologie umană decât biologii de azi, care nu văd decât ce e fizic, material. Aceştia au suprimat adevărata realitate a fiinţei umane. În timp ce pe Iniţiaţi îi interesează doar latura invizibilă şi subtilă. Ei sunt în posesia unei cunoaşteri formidabile, dar păstreză multe lucruri pentru ei, neputându-le spune; şi atunci nu spun decât unele dintre ele, iar restul trebuie să le descoperi. Nu ştim încă, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, nici ce e fiinţa umană, nici cum e ea alcătuită. Biologii şi fiziologii vă vor da câteva frânturi, care sunt utile, care sunt necesare, dar esenţialul rămâne undeva departe, necunoscut şi obscur. Mergeţi şi învăţaţi de la ei dacă vreţi, căci au făcut descoperiri ce merită a fi cunoscute, dar nu vă opriţi la concluziile lor ! Concluziile, trebuie să mergeţi, să le căutaţi în ştiinţa iniţiatică.

    Trebuie să înţelegem de ce Iniţiaţii vorbeau de Inteligenţa inimii. Simte oare creierul nostru, inteligenţa creierului nostru, cum funcţionează totul în organismul nostru şi cum se face eliminarea, nutriţia, circulaţia, creşterea, respiraţia, etc… ? Cunoaşte ea toate procesele chimice, fizice, biologice şi magice ? Nu, aceste fenomene sunt de o importanţă şi de o complexitate inimaginabilă, iar creierul nostru nu le cunoaşte. Numai plexul solar le cunoaşte, pentru că din el purcede şi de el depinde totul; el are o inteligenţă extraordinară, nemăsurată, el cunoaşte toate procesele din Univers, el se află în inima Universului. Ştiinţa oficială e departe de toate aceste adevăruri pentru că îi lipsesc cheile; ea s-a oprit numai asupra laturii fizice, chimice, electrice, mecanice, adică asupra laturii materiale şi obiective. Ei bine, această latură reprezintă doar 25 % din adevăr; n-am să încetez s-o repet şi mai devreme sau mai târziu lucrul acesta va fi cunoscut. Şi eu am laboratoare, şi eu am aparate, şi eu lucrez de ani şi ani cu instrumente necunoscute încă şi care mă edifică mai bine decât orice alt instrument fizic.

    Există metode şi formule de lucru cu plexul solar. Dacă nu le cunoaşteţi vor trece probabil ani fără să-l simţiţi acolo, treaz, vigilent şi dilatându-vă. Totul va rămane în creier şi nu veţi obţine nici un rezultat, nici contemplând soarele, nici meditând, nici făcând exerciţii, atâta timp cât plexul solar nu se manifestă pentru a vă da de ştire că conştiinţa v-a coborât în sfârşit în măruntaie. Vă pot vorbi despre această senzaţie, dar la ce bun ? Nu veţi avea nici o idee despre ea, căci pentru asta trebuie să fi făcut deja această experienţă. Prin intelect nu poţi să-ţi faci o idee. E ca şi când ai explica durerea de dinţi cuiva pe care nu l-au durut niciodată dinţii sau ca şi când i-ai vorbi de dragoste cuiva care n-a fost niciodată îndrăgostit. Nu poţi înţelege până când n-ai trăit lucrul respectiv. Chiar dacă am să vă explic, n-o să înţelegeţi. Trebuie să lucrezi, să lucrezi pentru a-ţi schimba viaţa, a trăi o viaţă armonioasă; numai atunci ajungi să declanşezi cei trei centri de care v-am vorbit, pentru că legea acestor trei centri este armonia; ei menţin armonia în corpul fizic. De aceea, când funcţionarea lor este stingherită încep să apară toate bolile; aceşti centri nu mai pot interveni pentru că-i împiedicăm prin viaţa noastră prostească şi dezordonată.

    Dumnezeu a împărţit puterile. A dat puteri creierului, dar i-a dat şi plexului solar. Creierul poate deveni formidabil – şi îi e hărăzit să devină formidabil – dar plexul solar este cel care trebuie să-i trimită energiile şi o foarte mare rezistenţă. Plexul solar şi creierul sunt atât de legaţi unul de celălalt încât amândoi se pot ajuta şi amândoi se pot stingheri. Dumnezeu n-a dat puteri absolute numai unuia dintre ei. Ca şi bărbatului şi femeii, de altfel. Dumnezeu n-a dat toate puterile bărbatului şi n-a privat femeia de toate . Nu, El a dat puteri femeii şi puteri bărbatului, dar aceste puteri sunt atât de diferite încât nu se pot manifesta pe deplin decât atunci când cele două principii sunt reunite şi lucrează în armonie în acelaşi scop. Ceea ce poate da bărbatul nu poate da femeia şi ceea ce poate da femeia nu poate da bărbatul; dar când ei îşi unesc puterile, rezultatele sunt fantastice. Iar în ceea ce priveşte cele două creiere care sunt plexul solar şi creierul din cap, ştiinţa n-a descoperit încă în ce fel sunt polarizate în masculin şi feminin, în ce fel acţionează unul asupra celuilalt şi nici care sunt puterile lor asupra materiei.

    Şi acum, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, încercaţi să aplicaţi toate adevărurile pe care vi le-am trimis în vara aceasta, altfel lumea învizibilă mă va pedepsi din nou, zicându-mi: “Anul acesta ai dat prea multe bogăţii şi comori unor persoane care nu fac nimic cu ele, aşa că poftim câteva palme !”. Da, e posibil ca ceea ce mi s-a întâmplat să fie o pedeapsă a Cerului pentru că am revelat prea multe adevăruri şi secrete unor fraţi şi surori indolenţi. Dar de-acum înainte voi lua măsuri şi de altfel nimeni nu va mai putea veni aici fără a fi completat şi semnat un chestionar şi a-şi fi luat nişte angajamente, căci prea multă iubire, prea multă încredere… şi iată apoi ce ni se întâmplă ! N-aş fi vrut niciodată să iau asemenea hotărâri, dar sunt obligat să o fac. Inima mi-a jucat mereu feste, pentru că inima… O să spuneţi: “Dar inima este atât de inteligentă ! Tocmai ne-aţi explicat”. Da, într-adevăr, aşa este, dar să ne înţelegem. Inima care e în plexul solar nu e niciodată proastă, ea ştie bine ce face. Dar în zona occipitalului, care corespunde planului astral, se găseşte o altă inimă şi aceea nu este o inimă iniţiatică, ci o inimă nătângă, de un sentimentalism, de o naivitate, de o încredere aproape prostească. Iar eu am un pic şi din inima aceea şi de câte ori nu i-am căzut victimă ! … Ceea ce vă spun acum s-ar putea să vă mire, să vă dezamăgească şi să vă facă să credeţi că am slăbiciuni şi imperfecţiuni îngrozitoare, dar n-are-a face. Intelectul meu, bineînţeles, vede totul limpede, dar nu întotdeauna este el acela care conduce, care comandă. El vede, dar inima îi spune: “Taci, trebuie să fii bun, trebuie să faci ceva pentru oameni, trebuie să-i ajuţi”. Intelectul meu nu este atât de prost, e chiar foarte lucid, aproape implacabil în judecăţile şi concluziile lui; de aceea, pentru a-l îmblânzi un pic, îmi chem inima. Dar îmi joacă feste. Vedeţi voi, mi s-a dat un intelect care face analize îngrozitoare de aspre, care e în stare să strivească tot şi pentru a compensa această exagerbare, o inimă care trece şi ea de la o extremă la cealaltă, ceea ce nu-i de loc mai bine. Şi eu cum să le împac ? Vedeţi, am şi eu probleme… Inima şi intelectul eu nu fac o pereche tocmai potrivită. Eu dau mereu sfaturi fraţilor şi surorilor în privinţa casătoriei, iar eu, cu casătoria mea, să nu mai vorbim ! Intelectul meu s-a însurat cu o inimă care nu i se potriveşte deloc. Dacă i-aţi vedea plimbându-se la braţ prin parcuri sau pe bulevard ! Sunt atât de diferiţi ca talie şi dimensiuni şi îmbrăcaţi în culori atât de neobişnuite, că aţi muri de râs. Ce moarte superbă !... Cu toate acestea, îşi fac bine unul altuia, îşi trimit zâmbete, îşi fac cu ochiul. Când intelectul se mânie, inima îl domoleşte puţin; se duce el şi-i zice; “Ascultă, dragă, de ce ai făcut asta ? Nu înţelegi că trebuie să fii bun, delicat, afectuos, că trebuie să ajuţi oamenii ?”. Şi apoi, vai de mine, ce tapaj înăuntru ! Ceva de nedescris. Iar alteori, când inima a făcut o prostie, intelectul îi spune: “Până când o să fii atât de naivă şi de netoată ! Mereu o păţeşti”. Atunci inima, ruşinată, nu mai ştie unde să se ascundă, iar intelectul o urmăreşte s-o scărmene şi s-o dascălească, nici nu vă puteţi închipui. N-aţi auzit niciodată cum intelectul îmi scarmănă din când în când inima în cabană ? Ce ţipete, ce urlete ! Evident, nu e nimeni sa-i audă, în afară de prietenii nevăzuţi, care dau fuga să-i domolească şi să-i împace… N-aveţi ştiinţă de aceste tragi-comedii ! Iată-vă în sfârşit la curent. Credeţi ce vreţi…

    În gândul pe care vi l-am citit mai devreme se spune că dacă veţi şti să transformaţi energiile conţinute în hrană, veţi putea atinge inima universului. De ce tocmai inima ? În vorbirea de zi cu zi se spune: “Mi-a mers la inimă”.** De ce nu se spune: “Mi-a mers la cap ,… sau la picioare,… sau la burtă ?”. Nu, se spune “Mi-a mers la inimă”. Şi cum poţi ajunge la inimă ?...

    **În textul original (lb. franceza), expresia folosită este “Il m’a touché le coeur” – “M-a emoţionat”, “M-a mişcat”, expresie care, adlitteram s-ar traduce cu “mi-a atins inima”. Verbul “toucher”= a atinge” este folosit în continuare în cele două accepţiuni ale sale (prezentate şi în română): sensul propriu de “a atinge” şi sensul figurat de “a emoţiona, a mişca. Româna nu cunoaşte însă expresia “A atinge inima cuiva”, ceea ce în traducere ne-a obligat la ocolişul: a merge - a atinge (la) - a atinge/a mişca.  

    Dacă ai studiat, ai cântărit, ai înţeles lucrurile, asta încă nu înseamnă că ai ajuns la inima Universului; nu, acestea sunt doar condiţiile prealabile. Inima Universului n-o puteţi atinge decât cu propria voastră inimă. Când inima voastră, plexul solar, va începe să simtă, să iubească, să trăiască cu intensitate, atunci da, veţi atinge, veţi mişca inima Universului, inima lui Dumnezeu şi de la această inimă vor veni până la voi energii, forţe, curenţi care vă vor da viaţă, vă vor lumina. Da, când veţi izbuti să faceţi să ţâşnească din inima voastră o imensă energie de iubire, prin legile afinităţii şi ale ecoului cealăltă inimă vă va răspunde. A mişca inima Universului înseamnă a cunoaşte, a simţi, a pătrunde proiectele şi planurile celui Etern, ale Sufletului universal, dar lucrul acesta nu-l veţi izbuti nici prin ştiinţă, nici prin conferinţe, nici prin discursuri, nici prin cărţi, căci este vorba de domenii total diferite, cu lungimi de undă care nu corespund şi inima Universului nu poate răspunde. Sunt legi acustice; pentru a putea mişca inima Universului trebuie să vibrezi pe aceeaşi lungime de undă, adică să emani aceeaşi iubire dezinteresată. Când ceea ce cereţi, ceea ce vreţi, ceea ce vă doriţi nu priveşte numai interesul vostru personal, ci binele colectivităţii, al omenirii, al întregului univers, atunci dorinţa voastră vibrează pe aceeaşi lungime de undă cu inima Universului. Şi cum inima Universului este izvorul vieţii, izvorul fericirii, izvorul frumuseţii, al poeziei, al muzicii, izvorul a tot ce e superb şi divin, atunci veţi primi această viaţă, această fericire, această splendoare… veţi gusta Cerul.

    Nu poţi atinge inima Universului numai că eşti universitar, cu o catedră şi o glorie pe undeva. Atingi poate creierele omeneşti, dar nu inima Universului, căci inima Universului nu poate răspunde la elucubraţiile intelectualilor. Iar eu am un criteriu după care ştiu dacă toţi cei ce vin la Învaţătură vibrează în armonie cu această inimă a Universului, adică dacă i-au descoperit limbajul. Vreţi să vă spun cum reuşesc să discern ? În momentul în care revelez mari adevăruri iniţiatice, pe toţi cei care au lucrat cu metodele inimii, ale inteligenţei inimii îi simt imediat vibrând, trepidând în acord cu mine, uniţi. În timp ce ceilalţi rămân reci, impasibili, ca şi când ar fi personalităţi prea ilustre pentru a vibra la unison cu ceea ce spun eu. Da, şi în felul acesta văd că ei nu vor putea niciodată să atingă inima Universului. Toţi intelectualii au fost deformaţi în Universităţi. Şi eu am studiat la Universitate şi am obţinut diplome, dar m-am apărat, n-am vrut să mă las înghiţit şi să ajung ca ceilalţi. Şi cu toate acestea şi eu aş fi putut să predau într-o Universitate dacă aş fi vrut. Cu câţiva ani de munca, de ce nu, de vreme ce am terminat studii de psihologie, pedagogie şi filozofie ? Un timp am studiat chiar şi matematica, fizica, chimia, medicina, astronomia… Studiile acestea nu le-am făcut pentru a obţine diploma, ci pentru a avea doar câteva noţiuni. Eram studentul etern. De aceea am terminat foarte târziu. Toţi ziceau: “Ia uită-te la el. Nu mai isprăveşte !”. Nu ştiau de ce mă duc la toate acele facultăţi. Dar după ce am terminat, am vrut să şterg aproape tot ce învăţasem, pentru că am văzut că era foarte, foarte departe de tot ce simţeam şi de tot ce percepeam în meditaţiile şi dedublările mele. Atunci de ce ceilalţi s-au lăsat duşi?...

    Cunosc mulţi profesori de Universitate care nu vor putea niciodată să înţeleagă profunzimea Învăţăturii noastre, pentru că orice le-aş revela, orice aş face şi dacă le-aş da şi luna de pe cer, vor rămâne aceeaşi, nu vor vibra niciodată. De aceea ştiu că ei nu vor atinge inima Universului, cel puţin deocamdată. Pot scrie cărţi, pot să explice multe lucruri, asta da, dar nu vor atinge niciodată inima Universului. Pentru că nu au inimă. Evident, au o inimă, ca toată lumea; pot fi buni, drăguti, sentimentali, dar inima aceasta nu este iniţiatică. Atunci rămân acolo unde sunt şi se încăpăţânează, se închid, se apără. Exterior sunt cu noi; dar în realitate nu sunt cu noi. De ce ? Pentru că-şi păstrează personalitatea, nu pot nicicum s-o sacrifice. Şi ce poate să le aducă această personalitate ? Buna părere a câtorva oameni pe pământ. Pentru asta muncesc ei ! Pentru părerea câtorva profani. Noi muncim pentru a căpăta încuviinţarea entităţilor cereşti, iar pentru a o căpăta trebuie să ne schimbăm, nu trebuie să luăm atâta în considerare părerea gloatei. Nu există multe fiinţe eroice care se hotărăsc să accepte această situaţie; toţi rămân unde sunt,în propria lor oală. Dar când vor pleca dincolo, li se va arăta, acolo sus, cum erau, li se va arăta că n-au înţeles nimic, că n-au câştigat nimic, că n-au construit nimic, fiindcă pentru ei nimic nu era mai presus de oamenii celei de-a cincea rase, care e rasa intelectului, şi n-au luat decât această a cincea rasă drept model. E adevărat că ea a descoperit multe lucruri, dar nu totul, iar ei nu trebuie s-o considere piscul creaţiei. Dar ei, bieţii, rămân unde sunt şi nu poţi să faci nimic ca să-i ajuţi ! De altfel o spun chiar ei: “Am studiat tot, am învăţat tot, dar nu vibrez, nu simt nimic din viaţa spirituală”. De ce ? Pentru că şi-au dezvoltat excesiv creierul, pentru că au fost prea conştiincioşi, prea sârguincioşi în studiile lor, pentru că au fost prea “la fix” în cea de-a cincea rasă; niciodată n-au lăsat de-o parte nimic din ceea ce li se cerea. În tot ce li se cerea, în tot ce se aştepta de la ei, erau perfecţi. Dar atunci, de ce n-au izbutit să trăiască această viaţă divină ? Păi tocmai pentru că erau prea perfecţi, prea sârguincioşi în aceste forme atât de exterioare. Şi uneori asta constituie un obstacol. Eu nu eram aşa. Eu făceam lucrurile jumătate-jumătate. Învăţam exact cât trebuia ca să iau diploma, iar în restul timpului citeam alte cărţi, făceam exerciţiile de meditaţie şi de contemplaţie. Mă duceam la Universitate din când în când şi profesorii erau indignaţi că eram mai mereu absent. Când venea perioada examenelor, luam cărţile ca să pot să îngăim câteva vorbe. Şi în felul acesta am putut să salvez latura spirituală; din fericire ! dacă nu aş fi fost şi eu un netot de o remarcabilă erudiţie. Zile şi nopţi de-a rândul făceam exerciţii şi munci ezoterice inimaginabile, cărora mă dedam trup şi suflet, căci pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte. Dar făceam toate acestea în taină, nu spuneam nimănui nimic, nici măcar Maestrului. Dar el, bineînţeles, vedea şi mă cerceta, mă observa… Şi iată că dintre cei 40.000 de discipoli ai săi, l-a ales tocmai pe cel mai bizar, pe cel mai neînsemnat pentru a-l trimite aici, în Franţa. Nu i-a trimis pe cei mai erudiţi, pe cei mai savanţi, pe cei mai citiţi, nu, ba chiar le-a interzis să vină… Nu e ciudat oare că Maestrul a procedat aşa ?

    Când văd că vibraţi la unison şi din toată inima cu ceea ce spun şi cu ceea ce trăiesc eu însumi, ştiu că şi dacă vă înşelaţi în ceea ce mă priveşte, şi dacă vă induc în eroare (să zicem !) prin cuvintele mele, veţi găsi totuşi drumul. Pentru că aveţi o inimă extraordinară şi cu o asemenea inimă Cerul nu vă va lăsa mult timp să rătăciţi. Dar dacă nu aveţi o astfel de inimă, chiar dacă veţi cunoaşte totul, Cerul nu vă va lua în seamă. Oamenii vă vor accepta, asta da, dar pentru câtă vreme ? O încarnare mititică şi apoi, când vă veţi întoarce acolo sus, veţi constata că nu sunteţi deloc apreciat, pentru că acolo nu eşti nici doctor, nici profesor, nici asta, nici ailaltă… Acolo sus nu veţi fi decât un căţel mititel, pentru ca n-aţi vibrat la unison cu inima Universului. Aşa că înţelegeţi-mă bine. Dacă vreţi să atingeţi inima Universului, trebuie să aveţi o iubire dezinteresată, să vă dedicaţi unei idei imense, divine: Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. V-am mai spus de nenumărate ori: ştiinţa oficială şi toate cunoştinţele care se transmit în Universităţi, în şcoli etc… nu servesc decât la a da oamenilor posibilitatea să-şi aranjeze mai bine treburile pe pământ şi nu în Cer. Nu există pe pământ şcoli sau Universităţi unde oamenii să fie învăţaţi cum să trăiască în Cer, în Cerul interior. Şi nimeni n-a băgat se seamă, nici savanţii, nici profesorii, nici scriitorii n-au băgat de seamă că tot ce ne dă cea de-a cincea rasă ca mijloace şi posibilităţi, nu folosesc decât la a te descurca mai bine în lume, la a avea bani, o situaţie bună, prestigiu, faimă, plăcere, putere politică şi atât. În Fraternitatea Albă Universală nu veţi găsi poate mijloacele de a deveni profesor, prefect, ministru, bancher sau rege, dar veţi trăi în cer, în lumină, în iubire şi apoi, dacă veţi avea răbdare, veţi deveni poate mai mult decât profesor, mai mult decât bancher, mai mult decât ministru, mai mult decât rege.

    Iertaţi-mă că vă vorbesc astfel, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, dar aveţi nevoie de criterii, de discernământ şi mulţi dintre voi le au; nici măcar nu s-au studiat pentru a-şi da seama care le e atitudinea. Intelectual sunt de acord, apreciază, sunt satisfăcuţi, dar inima lor stă pe loc, nu vibrează. Nu sunt proşti, văd ce e veridic, ce e logic, ce e raţional, ce e util, ce e măret, dar îşi împiedică inima să vibreze; îşi păstrează inima pentru ei; şi eu exact asta simt. Nu, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, această atitudine nu este bună. Trebuie să vibraţi la unison cu ce vă spun, pentru că deseori nu eu vă vorbesc. Să presupunem, dacă vreţi, că eu aş merita să-mi întoarceţi spatele… Dar vibraţi măcar la unison cu cel care vă vorbeşte, căci îndărătul meu există o fiinţă care vă spune lucruri pe care eu însumi le ignor. După aceea fraţi şi surori vin să-mi spună: “Cum aţi ştiut ?... Aţi vorbit exact de ce mi s-a întâmplat…”. “Ah ! răspund eu, dar n-am văzut nimic, nu ştiu nimic”. De altfel v-am spus că nu sunt clarvăzător. Dar în mine locuieşte o altă fiinţă, care vede tot, aude tot; da, de câte ori s-a întâmplat până acum ! Eu mă dezvinovăţesc mereu, spunând că n-am nici un amestec. Un altul a greşit şi dacă vreţi acum să-i faceţi reproşuri, daţi-i drumul, căutaţi-l, luaţi-l de guler, certaţi-vă cu el, iar pe mine lasaţi-mă în pace ! Eu n-am nici un amestec, e limpede, nu-i aşa ? E limpede… dar de fapt nu e limpede deloc. În orice caz, nu-mi purtaţi pică dacă intelectul meu e necruţător. Pentru a vă învăţa, pentru a vă arăta adevărul, pentru a vă ajuta, trebuie să fii necruţător. Apoi, bineînţeles, inima mea suferă şi îmi spun: “De ce am fost atât de aspru ? De ce i-am necăjit ? De ce ?...” Ziua întreagă îmi fac reproşuri. Dar sunt obligat să procedez astfel; în conferinţe sunt obligat să fiu nemilos. După aceea unii vin să-mi mulţumească şi uneori îmi spun cu lacrimi în ochi: “M-aţi salvat. Eram pe marginea prăpastiei şi m-aţi salvat…”.

    Meditaţi acum asupra inimii Universului. Vedeţi ? Se spune: “Mi-a mers la inimă”. Şi cum poţi atinge inima cuiva ? Producând aceleaşi unde, producând aceleaşi vibraţii – şi apoi veţi obţine tot ce cereţi. Cel a cărui inimă aţi atins-o vă deschide uşile şi vă dă tot. Altfel puteţi să povestiţi: “Soţia mea aşteaptă un copil,… copiii mei sunt bolnavi.. am făcut asta,… am făcut ailaltă… Aparţin de cutare şi cutare asociaţie…”, vi se răspunde: “Pleacă !” şi vi se inchide uşa. Iar alteori nu spuneţi nimic, priviţi numai şi vi se spune: “Vino, intră ! Uite, ia asta!” Cum se face ? Trebuie să descoperiţi secretul. Vă amintiţi de conferinţa pe care v-am ţinut-o despre aparatul cu galenă… Plimbaţi acul la dreapta şi la stânga pe piatră şi nu auziţi încă nimic. Şi totuşi o atingeţi. Da, dar nu atingeţi inima, căci piatra aceea are şi ea o inimă. Dar în clipa în care aţi atins inima, imediat auziţi muzică. Există o inimă şi în univers, dar nu-i cunoaştem legile, de aceea nu izbutim să stabilim contactul pentru a-i capta undele şi a avea revelaţii.

    Pentru a atinge inima Universului, trebuie să vă intensificaţi iubirea. E o muncă ce se face în plexul solar. În acel moment nu mai gândiţi; proiectaţi o forţă, o putere, o energie de iubire şi o dirijaţi, iar creierul vostru se odihneşte. Înţelegeţi ? Sunteţi conştienţi şi vă dirijaţi energiile, dar fără ca în acest timp creierul să fie încordat sau în activitate. Cum se explică ? Lucrurile stau aşa pentru că există o altă formă de gândire, o altă formă de întelegere, pe care occidentalii n-au ajuns încă s-o descopere. Dar în Orient, în India, în Tibet, în China, în Japonia, această ştiinţă este cunoscută de mult timp…

    Răpdare ! Vom reveni altă dată asupra acestui subiect !

    Lumina şi Pacea să vă însoţească !...