Înţelepciune şi inteligenţă \/ Secretele polarităţii

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

CONFERENCE :

Sagesse et intelligence

Les secrets de la polarité

(Înţelepciune şi inteligenţă)

(Secretele polarităţii)

CD 5027FR

Data: 14 decembrie 1958

Durata: 63’

                                  

TRACK 1

   

    Oamenii confundă ades inteligenţa cu înţelepciunea. Există, totuşi (între ele), o anumită diferenţă. Ele ţin amândouă de domeniul intelectual - al înţelegerii, al raţiunii, al filozofiei, al ştiinţei – deci este (vorba) de acelaşi domeniu intelectual. Inteligenţa este o capacitate a fiinţei, nu-i aşa, o capacitate care îmbrăţişează multe alte capacităţi; este deci o sinteză de capacităţi. Când spunem «inteligenţă», presupunem alte capacităţi: raţiunea, judecata, aprofundarea, sinteza, analiza, discernământul, nu numai memoria, ba chiar înţelegerea. Deci, multe calităţi. După Iniţiaţi, aceasta este adevărata inteligenţă: o capacitate a fiinţei, a spiritului. Dar după părerea oamenilor ? Aaa, ei nu ştiu ce este un om inteligent. Veţi vedea deîndată. Am să vă explic acum ce este, după un Iniţiat, un om inteligent şi apoi un om înţelept. Veţi vedea după aceea ce sunt inteligenţa şi înţelepciunea. O să vedeţi, este foarte interesant.

  Ce gândeşte lumea, lumea obişnuită, despre un om inteligent ? Când vede pe cineva care ştie să se descurce, care ştie ???, să umble cu vicleşuguri, să combine, să calculeze, să facă şmecherii, să-şi însuşească, să înşele, să prade, să facă avere, să aranjeze lucrurile, să urce în societate, să devină bogat, ea spune: «Acesta este un om inteligent !» Ce greşeală ! Asta nu este inteligenţă. Asta nu este deloc inteligenţă. Şi când vede pe cineva care nu aleargă, care nu-şi croieşte drum nici cu coatele, nici cu unghiile, nici cu ghiarele, nici cu limba ( ???) nici cu copitele, atunci ea spune: «Vai, cât e de prost !» Pentru că, priviţi-i pe ceilalţi ! «O, ce prost e ! Nu e inteligent.»  Dar cum ştiţi voi că nu e inteligent ?  După ce aţi măsurat, cântărit ? După ce ? Care au fost criteriile, pentru a vă pronunţa ? Şi veţi vedea că fiinţele umane nu au prea multe criterii, criterii adevărate. O, prin rezultate, pentru că el a reuşit, prin tot felul de lucruri şi trucuri, a reuşit să fie bogat şi bine văzut sau a terminat studii... Şi atunci, iată fiinţa inteligentă ! Vom vedea, vom analiza asta. Poate e omul cel mai prost, cel mai stupid. Are capacităţi ale inteligenţei: el are memorie, ştie să raţioneze, este iute, este aşa şi pe dincolo, are calităţi şi calităţi care formează inteligenţa – în afară de una. O calitate. Şi tocmai această calitate care dă sensul, culoarea adevăratei inteligenţe: către ce era orientată, de ce era inspirată, ce scop voia să atingă această inteligenţă ? Ooo, dacă era doar latura personală – bogăţia, forţa, să mănânce, să bea, plăcerile, toate acestea... a, a, a ! atunci asta nu mai este o inteligenţă. Sunt capacităţi capabile să servească adevărata inteligenţă, care este o altă capacitate. Deci, acel om nu e inteligent: are capacităţi ale inteligenţei, dar nu este inteligent. Sesizaţi (ideea) ? El are posibilităţi, mijloace, capacităţi – ca de pildă cineva care are o memorie formidabilă, nu-i aşa – dar memoria nu înseamnă că e deja inteligent. El înregistrează tot. Când trebuie să iasă dintr-o situaţie (...), el nu poate nici să sudeze (elementele), nici să le lege, are doar memorie, şi atât. Deci memoria este un element al inteligenţei, dar nu este încă inteligenţă. Mă înţelegeţi, nu-i aşa ? Sesizaţi (ce vreau să spun) ? Evident, această chestiune este puţin filozofică, intelectuală. Poate să adoarmă puţin. Dar am să fiu succint.

   Deci, ceea ce oamenii numesc inteligenţă nu este încă inteligenţă. Adevărata inteligenţă este de a raţiona, de a înţelege, de a judeca mereu în sensul colectivităţii, în sensul divinităţii, în sensul armoniei, al fericirii tuturor fiinţelor. (Dacă) aceste capacităţi intelectuale (sunt) puse tocmai în slujba acestei inteligenţe, (Dacă) aceste capacităţi intelectuale (sunt) puse tocmai în slujba unei alte capacităţi, care este inteligenţa, atunci acel om este inteligent. Dar asta înseamnă că există trei lucruri diferite: omul inteligent este un lucru, capacităţile inteligenţei sunt un al doilea lucru şi inteligenţa însăşi – asta înseamnă trei lucruri. Acum am să le leg. Dragi fraţi şi surori există omul zis inteligent - care poate să nu fie inteligent – există capacităţile intelectuale - capacităţi ale inteligenţei, pe care le cunoaşteţi, pe care le-am numit – şi o inteligenţă, care este adevărată, care este acolo sus, de unde această inteligenţă se infiltrează în om. Şi când este în om şi se serveşte de capacităţile inteligenţei sau ale inimii sau ale voinţei sau a orice altceva, într-un scop bine determinat, atunci omul e cu adevărat inteligent. De ce ? Pentru că are capacităţile inteligenţei, dar este şi posedat, este locuit de adevărata inteligenţă divină. Deci, omul nu poate avea inteligenţa, ea vine de sus, nu el o produce. Deci este greşit să spunem despre un om că este inteligent atunci când inteligenţa n-a coborât să locuiască în el. Şi această inteligenţă  este tocmai Sfântul Duh care, atunci când intră, devenim inteligenţi: înţelegem, pătrundem, descifrăm, ştim, vedem, ghicim. Şi tocmai această inteligenţă este Binah, cea de-a 3-a sefiră. Este Mama Divină, vedeţi, după Kabală.

  Deci, ce este inteligenţa ? E greu de explicat - pentru a face diferenţa faţă de înţelepciune.

Înţelepciunea este o altă capacitate, de aceea a 2-a sefiră a fost numită Înţelepciune, iar a 3-a Inteligenţa. Vedeţi, e o diferenţă. De ce ? Pentru că Înţelepciunea este mai degrabă un impuls, care vine de foarte sus, o inspiraţie, un impuls, o direcţionare către ceva divin, frumos, inteligent, care devine inteligenţă după aceea, când coboară în a 3-a sefiră, Binah. Mai întâi este o Înţelepciune. Înţelepciunea nu este Inteligenţă, nu este cunoaştere, nu este filozofie. Putem avea cunoaştere fără a fi înţelept. Putem avea filozofia, ştiinţa, fără a fi înţelept. Există savanţi care nu sunt înţelepţi şi există ţărani care sunt înţelepţi.

                            

TRACK 2

Deci, Înţelepciunea... diferenţa este că în Înţelepciune este o comportare, o purtare: acţionăm şi nu este multă inteligenţă. E posibil ca oamenii înţelepţi să nu fie foare inteligenţi, ca un om inteligent, care însă nu este înţelept. Dar el are un anumit comportament. În purtarea lui se manifestă înţelepciunea, nu în judecata lui raisonnement. Nu, nu, nu, în purtarea lui. În raţionamentul lui, în judecata lui, este inteligenţă. De aceea, una este mai mult pentru voinţă, cealaltă mai mult pentru mentalitate. Deci, înţelepciunea este o purtare, o purtare după reguli, după toate regulile minunate, divine, de puritate. O purtare. Iată un lucru pe care oamenii nu-l ştiu. Nu înseamnă să determini ???, să diseci, ca Inteligenţa. Mai întâi, această Energie, această Forţă, această Viaţă, care vine de la Dumnezeu Tatăl, trecând prin cea de-a doua sefiră - care este Hristos, Verbul - această Lumină, dacă vreţi, indescriptibilă, devine Înţelepciune. Deci, acolo devine ea Înţelepciune. Şi apoi, această Energie, această Viaţă – pe care nu o cunoaştem, ca electricitatea (v-am vorbit despre ea într-o altă zi), trecând prin a treia sefiră, care este sefira Inteligenţei, ea s-a diferenţiat: ea devine capacităţi, devine centre ??? Şi avem o întreagă lume, bine, foarte bine, organizată. E formidabil. Fiecare atom, fiecare electron, fiecare particulă are proprietăţile ei, afinităţile ei, forţele şi calităţile ei. Avem de-a face cu o lume organizată. A treia sefiră este o lume organizată; ca Inteligenţa, care este o lume organizată. Tot felul de mici capacităţi, care dau Inteligenţa - care, întâi de toate este divină. Ea devine adevărata inteligenţă la om atunci când omul o acceptă. Dacă el nu acceptă această Inteligenţă, atunci este clasat drept inteligent, dar e prost, pentru că merge împotriva tuturor legilor, el nu vede fericirea, unde îi este fericirea; merge după oameni, după tradiţiile oamenilor, după ??? oamenilor, după tradiţiile lor, după combines (combinaţiile lor) şi atunci... El este foarte inteligent, desigur, dar inteligenţa lui nu vede, nu vede prea departe, este deci o inteligenţă limitată, umană. Şi aceasta nu este adevărata inteligenţă. De aceea, toate fiinţele care au reuşit să le fie bine pe pământ, încălcând toate legile divine, nu sunt inteligente, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că dacă ar fi inteligente, n-ar fi făcut niciodată asta; ar fi văzut unde este adevărata bogăţie, unde este adevărata fericire şi atunci n-ar fi mers după oameni, care au ştiinţa lor... Nu, nu i-ar fi urmat niciodată. De aceea, este limpede: un om inteligent poate avea capacităţi ale inteligenţei fără a avea Inteligenţa – pentru că Inteligenţa este o capacitate care vă deschide ???, vă face să vedeţi toate ramificaţiile, ce consecinţe va avea în viitor tot ce faceţi. Şi tocmai aceasta este Inteligenţa lui Binah: cauzele şi consecinţele. Aceasta este Inteligenţa. Cum se spunea: “Faceţi ce faceţi, dar gândiţi-vă la consecinţe !” De aceea a 3-a sefiră este consacrată lui Saturn, iar Saturn este divinitatea cauzei şi consecinţei – şi asta înseamnă karma. Tot ceea ce faceţi va avea rezultate bune sau rele. De aceea el este zeul dreptăţii, al destinului. Pentru că el are o Inteligenţă ! poate vedea toate ramificaţiile unei cauze. Iar cel care are cu adevărat o inteligenţă, trebuie s-o ceară lui Saturn. Este Saturn în aspectul lui pozitiv, în cel mai bun aspect al său: el dă adevărata Inteligenţă. Nu Venus, nu Jupiter, nici chiar Soarele nu dau adevărata Inteligenţă. Nu Luna, nu Marte, ci Saturn. De ce ? Pentru că adevărata Inteligenţă este tocmai de a vedea toate ramificaţiile unui lucru, pe unde va trece el. Iar cel care are această Inteligenţă, de a vedea, atunci... (da, se poate spune despre el că e inteligent.) Iar cel pe care l-aţi considerat inteligent, n-a văzut toate aceste lucruri şi atunci nu trebuie să spunem că este inteligent, pentru că, e fals.

 Iar acum: ce este Înţelepciunea ? Aaa, Înţelepciunea este o capacitate aflată mult deasupra Inteligenţei, dar în manifestarea ei în lume, este sub ea. Vedeţi ? Inteligenţa este deasupra mergând aşa, dar este dedesuptul Înţelepciunii. Cum să înţelegem asta ? Pentru că Înţelepciunea nu mai este un impuls care vine de la Dumnezeu, este deja un lucru stabilizat, un lucru deja static, în ea nu există impuls. Observăm, privim, cântărim, măsurăm, calculăm. În acestea este prezentă o Înteligenţă.  În timp ce Înţelepciunea care vine mai de sus se revarsă, se revarsă, ca un râu, ea bolboroseşte, ??? stimulează, vă împinge. Aşa este în Înalt. Înţelepciunea este un stimul. Jos, este o conduită. Când ajunge să-şi croiască drum în purtarea omului, trecând chiar prin Inteligenţă, atunci avem (de-a face cu) un Înţelept. În acţiunile sale, în ceea ce întreprinde, în mişcările lui, tot ce face Ooo, întotdeauna este după reguli, după legi, după armonii, după o mulţime de lucruri. Nu va face niciodată nimic care va contraria, care va îmbrânci, care va perturba, care va demola. Iată un om înţelept. În tot ce întreprinde, în tot ce trebuie să vă răspundă, el se conduce după ceva… Inteligenţa este deci prezentă, dar acest lucru vine de mai sus, e un stimul. Şi care este acest stimul ? Aaa, să nu facă niciodată nimic împotriva Voinţei lui Dumnezeu, să fie una cu Dumnezeu. Iată un adevărat Înţelept. Are el Inteligenţa ? Uneori se poate să n-o aibă, dar din moment ce se orientează (către voinţa dinvină), are în el adevărata Inteligenţă, fără a fi citit prea mult, fără să fi trecut printre oameni. Uneori îi povesteşti unele lucruri, iar el zice: «Nu ştiu, nu am citit, nu cunosc.» În realitate, el este Înţelept. În tot ce face, în tot ce zice, se conduce întotdeauna după lumea divină. Şi e posibil să nu aibă prea multă ştiinţă în cap. În timp ce puteţi avea un savant, care nu se conduce niciodată după legile Înţelepciunii, care sunt, tocmai, legile lui Hristos, ale Verbului, ale Luminii, ale Divinităţii. Nu se conduce după ele, nu are nici un impuls, nici un stimul. Şi cu toate acestea, este savant. Ei da, dar se conduce în aşa fel încât să câştige, să distrugă, să inventeze, să comprime/oprime, să distrugă pe cineva sau să se răzbune. Şi aceasta încă nu e Înţelepciune, vedeţi ?  Filozofii pot să nu fie înţelepţi, deşi cuvântul înseamnă a iubi Înţelepciunea, filozofia nu înseamnă, nu este încă Înţelepciune.

   Acum este limpede ? Iată diferenţa.     

TRACK 3

Aş mai avea încă multe lucruri să vă spun, dar, pentru a nu complica... Vedeţi, raţionamentul, clasificarea fiinţelor obişnuite sunt atât de diferite de cele ale Iniţiaţilor. De acum să ştiţi asta: ceea ce voi consideraţi ca nefiind inteligent, verificaţi puţin în ce direcţie merg, care este impulsul lor, pentru cine lucrează, care le sunt capacităţile – pentru că este de netăgăduit faptul că au capacităţi, oamenii obişnuiţi nu sunt proşti, nu-i aşa ? Dar, în realitate sunt stupizi. Se spune, nu-i aşa: ”Nu e prost (deloc) !” Dar e stupid. De ce ? Pentru că nu trebuie să le folosească în acest mod, pentru că dacă ar fi inteligenţi le-ar folosi altfel. Aceasta este adevărata Inteligenţă. Adevărata Inteligenţă, nu noi suntem cei care o posedăm, ea vine (de sus), Sfântul Duh e cel care ne dă această Inteligenţă. Iar Hristos ne dă Înţelepciunea. Iar Dumnezeu ne dă Viaţa – după Kabbală. Acum, ce este în mintea multor creştini... Eu ştiu, dar nu vreau să-i rănesc. Este acelaşi lucru, când înţelegi. Sunteţi satisfăcuţi ? Sunteţi multumiţi ? Vedeţi, câte lucruri de restabilit. Nu, nu, eu nu mă înşel, nu cred că acele fiinţe pe care oamenii le consideră foarte inteligente… eu am găsit fiinţe foarte inteligente. Ei bine, ia spuneţi: cine este mai inteligent, lupul sau oaia ? Toată lumea va spune că lupul este mai inteligent. Toată lumea. Ei bine, dacă ar fi fost atât de inteligent, de ce şi-a format acel corp, acei colţi, acel destin, de a fi exterminat, de a fi detestat, de a fi ... Dacă ar fi fost inteligent, ar fi ales o altă formă. Şi de ce oaia este inteligentă ? Oamenii găsesc că oaia e chiar proastă. Şi chiar compară pe câte cineva şi spun: «O, e o oaie !» Ooo, dar oaia este foarte inteligentă ! - pentru că inteligenţa ei este divină. Ea nu a vrut să aibă colţi şi ghiare, să fie rea. De ce ? “Eu pregătesc un viitor mai bun pentru copii mei.» Ea a pregătit lână şi lapte, este drăguţă, blândă. Veţi spune : «Dar ea nu este prea inteligentă pentru că, uite, i se taie capul, este mâncată... Nu, nu este un lucru prea inteligent.» Iată ce veţi spune. Nu, ea este foarte inteligentă, pentru că ştie că, fiind cum este, toată lumea o s-o iubească, toată lumea o să aibă grijă de ea, toată lumea o s-o hrănească, toată lumea o s-o alinte, toată lumea va face poezii şi tot. Şi chiar, într-o zi, hrănind omenirea, chiar devenind victimă, ea urcă, ea devine divină, prin acest sacrificiu. Ea zice: «Mă vor mânca, dar eu le voi aduce ceva: bunătatea, drăgălăşenia, smerenia, blândeţea şi datorită oilor care se sacrifică, ea infuzează, infuzează aceste calităţi de bunătate, de inocenţă. Şi, omenirea, datorită oilor - pe care nu trebuie să le mâncăm, asta e de înţeles... Dar oile sunt mult mai inteligente, din moment ce Hristos, din moment ce toţi preoţii, preoţii creştini, toţi Iniţiaţii l-au comparat pe Hristos cu un miel. Oare ei l-ar fi comparat pe Hristos cu o fiinţă proastă, stupidă, idioată, rea ? Vă înşelaţi, vedeţi ? Vă înşelaţi în judecăţile voastre. Nu vedeţi cealaltă parte, vedeţi mereu forţa lupului care se descurcă. Dar priviţi ce destin, de a fi mereu urmărit, mereu omorât şi nu vor rămâne decât câţiva lupi, la grădina zoologică. Nu vor mai exista lupi. În schimb vor fi întotdeauna oi. Aşadar, oare raţionaţi ? Vedeţi ? Trebuie să raţionaţi altfel. Schimbaţi-vă noţiunile în privinţa multor lucruri şi nu luaţi mulţimea drept maestru. Nu o luaţi. Ea bâjbâie, suferă, este ignorantă, este slabă. Nu o luaţi ca model. Nici ca maestru. De ce ? Pentru că nu veţi merge mai departe decât a mers ea: dacă ea a mers până acolo, ei bine şi voi veţi merge tot până acolo. Ea ajuns până la dezamăgire, la amărăciune; nici voi nu veţi merge mai departe. Amărăciunea şi dezamăgirea vă aşteaptă. De ce să repetaţi, apoi, aceleaşi lucruri ? Ah, lupul este inteligent. Are gâtul gros. Vedeţi ? Gâtul ! Se spune că are un gât gros. Trebuie să vă schimbaţi. Trebuie să schimbaţi această mentalitate. Pentru noi totul este diferit. Iar cel care va dori să ştie într-o zi, sunt capabil să vă schimb toate noţiunile, tot, tot, tot. Şi să păstraţi doar ceea ce este cu adevărat valabil. Asta fac eu: înlocuiesc. Îndepărtez un lucru care este deja învechit, vechi, care nu mai dă rezultate ca în trecut. Le înlocuim cu alte lucruri.

Întotdeauna Hristos a fost comparat cu un miel. Şi de ce ? Pentru că Hristos este tocmai un miel. El a fost sacrificat înainte de facerea lumii şi sângele lui – adică viaţa lui a intrat ca bază pentru ca Universul să existe. Este sudura, dacă vreţi. Este ceea ce reţine bucăţile, ???, cărămizile. Este «cimentul», dacă vreţi. Îndepărtaţi acest lucru, această Iubire, îndepărtaţi această Iubire, acest sacrificiu şi totul se va prăbuşi. Şi oamenii vor să construiască viaţa fără Iubire. Pur şi simplu nu sunt inteligenţi. Dacă ar fi fost inteligenţi, ar fi văzut cum se petrec lucrurile în toate regiunile. Ar fi văzut că Iubirea este baza vieţii. Iar ei o dau la o parte. Îşi zic: “Eu sunt mai inteligent decât celălalt. E un idiot !” Hai, daţi la o parte Iubirea, Bunătatea, blândeţea, smerenia, daţi-le la o parte ! Şi dacă v-aş revela un mare secret, aţi fi scandalizaţi ?  Îmi daţi voie să vă revelez un mare secret ? Am vorbit mai devreme despre umilinţă şi orgoliu. Aş vrea să vă fac o analiză – pe care nu sunteţi obişnuiţi s-o faceţi. Nu aşa vă imaginaţi voi... Veţi vedea îndată. Este un punct de vedere extraordinar.

                          

TRACK 4

V-am vorbit de cele două principii – feminin şi masculin. V-am spus că aceste două principii se află la baza întregii creaţii şi că le veţi găsi pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni: în Univers, în om, în flori, peste tot. Mereu principiul masculin-feminin, emisiv-receptiv, pozitiv-negativ, activ-pasiv, dinamic, nu-i aşa, şi aşa mai departe. Veţi găsi aceste două principii pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni. Chiar ca forme geometrice, pe (corpul) omului. Iar viaţa este bazată pe aceste două principii: în tot ceea ce facem, suntem când pozitivi, când negativi; când emisivi, când receptivi. Numai că nu ştim când trebuie să fim bărbat şi când trebuie să fim femeie. Şi de aici vin toate nenorocirile, toate rupturile, toate divorţurile, urile, războaiele. Pentru că nu ştim să ne polarizăm. Şi ce înseamnă «a se polariza» ? Aaa, «a se polariza» înseamnă a intra în armonie, în acord cu un alt principiu, a se acorda. Este atât de profund, atât de vast, încât, dacă vă explic că corpurile fizic, eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic şi încă celelalte principii superioare, sunt polarizate între ele. Sunt polarizate. Altfel, dacă nu sunt polarizate, se vor distruge, se vor respinge. Ce înseamnă asta ? Asta înseamnă că, dacă un bărbat este bărbat în planul fizic, el este femeie în planul astral. Ce înseamnă asta ? Şi e din nou bărbat în planul mental şi apoi devine din nou femeie. Astfel, principiile sunt întrepătrunse unele cu celelalte, pentru a se putea acorda. Aşa cum v-am spus în primul volum: acolo vă spuneam că celulele, atomii, din organism sunt polarizaţi, că fiecare atom are două laturi: una pozitivă şi una negativă. Şi pentru a putea fi în armonie cu celălalt atom care se află lângă el, celălalt atom trebuie să fie legat cu partea pozitivă la partea negativă. Altfel se resping şi e un dezastru. Apoi, din nou, la fel, cu următorul şi în felul acesta formează un lanţ, pozitiv cu negativ, pozitiv cu negativ, şi tot aşa, fără încetare, formând un lanţ armonios. Şi atunci, curenţii circulă, trec ca prin canale şi atunci omul este sănătos. Dar iată că apare o zguduitură, un şoc, o suferinţă, ceva, care vine să perturbe aceste polarităţi ale tuturor atomilor, electronilor şi moleculelor şi se produce o dezordine. Şi avem pozitiv cu pozitiv şi negativ cu negativ şi atunci se crează un haos, o dezordine şi nici curenţii, nici forţele, nimic nu se mai face cum trebuie şi omul este complet la pământ. Atunci el trebuie să aştepte puţin – sau mai mult - ori să ia remedii, pentru a restabili din nou această amplă organizare - care se restabileşte, pentru că există ceva în organism care veghează pentru a restabili, în timpul nopţii, de exemplu, când dormiţi, când vă odihniţi există întotdeauna ceva în organism, pe care Dumnezeu l-a pus acolo, o putere, un principiu, pentru a veghea şi a repara mereu, a restabili, a curăţa şi a ordona curenţii. Aţi citit asta în primul volum. Dar nu v-aţi oprit asupra acestui lucru, pentru a vedea că este (un lucru) extrem de profund, extrem de important. Şi toată viaţa este bazată pe polaritate. Dacă un bărbat şi o femeie nu ştiu să se polarizeze, nu pot avea o prietenie, o iubire care să dureze. Vor exista lucruri atât de dezordonate !   

Întreaga lume - un profesor, un elev, totul în viaţă, tot, chiar şi Pământul cu Luna şi cu stelele, Soarele, munţii - totul este polarizat. ...Ar fi lung de explicat. Am să mă opresc acum doar asupra unui lucru – pentru că este (o chestiune) vastă. Să luăm un bărbat şi o femeie. V-am explicat că sunt bine polarizaţi. Aşadar el este bărbat în planul fizic, este femeie în planul astral. Ea este femeie în planul fizic şi este bărbat în plan astral. Şi iată, fără a merge mai departe. Ei sunt unul în prezenţa celuilalt, privindu-se, îmbrăţişându-se. Datorită acestei polarităţi corecte, se crează un cerc, un circuit de curenţi. Există ceva care iese din bărbat – latura pozitivă, activă, dinamică, energia. Şi cum femeia e receptivă în planul fizic, ea primeşte tot ce vine de la bărbat. Dar, pe de altă parte, cum bărbatul este puţin femeie, sus, în planul (astral), iar femeia este bărbat – adică activă, dinamică, energică - atunci el este cel care primeşte ceea ce proiectează, ceea ce îi dă femeia, pentru că ea este mai puternică în domeniul astral. Sentimentul ei este formidabil. Dovada că ea este mai puternică decât bărbatul, dovada este că plânge deseori. Lacrimile arată că are o putere extraordinară în sentimente. Şi cum acestea sunt atât de puternice, încât ar sări totul în aer  dacă n-ar exista supape, căi de scurgere şi atunci, lacrimile... Aaa... Alfel ar face explozie. La bărbat (sentimentul) este mai slab. Şi de aceea (am să) vă revelez un mare secret. Cei căsătoriţi – este numai pentru cei căsătoriţi,  nu şi pentru celibatari ! – când sunt pe cale să facă schimburi afectuoase, dacă ar şti cum s-o facă... Atunci bărbatul dă ceva, femeia primeşte, dar ea îi dă altceva în planul superior. Cercul, ciclul continuă, formează un circuit. Iar ea îi poate da ceva în plan astral: sentimentul ei, iubirea ei, admiraţia ei şi chiar să se gândească la el, să-l divinizeze, să vadă prin el pe Dumnezeu Tatăl, pentru că bărbatul, chiar şi cel mai pricăjit, cel mai “dezmoştenit”, un biet pomanagiu este un reprezentant al lui Dumnezeu Tatăl. Femeile nu trebuie să uite asta. Şi invers, orice femeie, o cumătră, o vânzătoare de peşte, o muiere grasă, n-are importanţă, ea este o reprezentantă, un aspect al Mamei Divine. Bărbatul, la rândul lui, trebuie să ştie asta. Şi atunci, când îşi împărtăşesc dragostea, dacă în acel moment, ei s-ar considera aşa, atunci forţele lor, energiile lor ar pleca departe, trecând prin bărbat şi femeie şi ar ajunge în regiunile celeste, iar de-acolo curenţi încep să circule către cei doi şi atunci ei se simt atât de încântaţi, atât de întineriţi, în fericire şi atât de luminaţi şi iluminaţi, încât sunt aproape în divin. Şi iată de ce femeia are o putere extraordinară în acel moment, de a-şi realiza soţul, de a-l face aşa cum îl vrea. Dacă ea vrea ca el să fie un sfânt, dacă ea vrea ca el să fie o divinitate, el va deveni asta, pentru că ea este foarte puternică în sentimentul ei. Şi cum el, în acest domeniu, este mai slab, el primeşte, el acceptă, este supus. De altfel, am să vă aduc o dovadă:

              

TRACK 5

când un băiat se îndrăgosteşte de o fată, atunci când trebuie s-o vadă, să-i vorbească, dacă nu este foarte, foarte experimentat, el se bâlbâie, îşi pierde capul, nu mai ştie să raţioneze. Toată energia lui s-a dus în altă parte. În timp ce o fată care se îndrăgosteşte, oricât de tare, atunci îşi găseşte capul, raţiunea, inteligenţa; ea ştie ce să spună, cum să facă, oh, là, là ! ce luciditate ! E de mirare ! Nu e adevărat ? Vedeţi ? Deci, aici, băiatul este pierdut. Poate e tare altundeva. În timp ce fata, oooo... Amice, o să vezi tu !!! Ea este capabilă să inventeze toate minciunile, toate... ea este mai inteligentă decât bărbatul. Nimeni nu o poate prinde (din urmă). În timp ce bărbatul este pierdut, nu ştie ce să spună. Gata ! Deci, aici, este o femeie. Iar ea este bărbat.

Nu eu inventez toate aceste lucruri, înţelegeţi ? Este o ştiinţă. Fie că le credeţi, fie că nu, nu veţi schimba nimic. Până în ziua când veţi începe şi voi să studiaţi ceea ce a creat Dumnezeu. Ei, da. Aşadar, dat fiind că există o polarizare pretudindeni, pretutindeni, pretutindeni, bărbatul trebuie să ştie în ce moment să devină femeie. “A, veţi spune, este să-ţi schimbi sexul ?” Nu, nu (trebuie să faci asta) în interior. Bărbatul nu va deveni femeie, ci în situaţia unei femei, adică receptiv, primitor, smerit. Şi când trebuie să facă asta ? Văd că oamenii nu ştiu. Când cineva merge la un om rău, crud, dezgustător, care propagă miasme, dacă vreţi, germenii distrugerii, în loc să devină, în acel moment, bărbat, pozitiv, pentru a nu-i absorbi toate emanaţiile, el nu, absoarbe tot, ca un burete, iar când se va întoarce acasă se întreabă: “Oare de ce sunt aşa ? De ce ?” El va gândi exact ca celălalt. Deci, în acel moment, trebuia să se polarizeze diferit, trebuia el să fie cel care dă, să nu primească nimic, să nu fie pasiv, receptiv. Când cineva merge la un Maestru, la un Iniţiat, în loc să devină bărbat - să discute, să critice, ca să facă paradă, adică să fie pozitiv - atunci trebuie să fie femeie, receptiv, primitor, să înveţe. Dar deocamdată nu este aşa. Oamenii nu ştiu. Se află lângă un mare Maestru, un mare Iniţiat şi încep să discute pentru a-i arăta că el nu ştie nimic, în schimb ei ştiu. Şi atunci nu primesc nimic. Atunci se întorc, puţin umflaţi în pene: “I-am zis ce trebuia !” Dar n-au primit nimic. Ar fi putut primi o întreagă bogăţie, o întreagă comoară, mari chei pentru a ieşi din unele dificultăţi. Ei bine, nu, a fost bărbat. Trebuia să-l lase pe Iniţiat să fie bărbat, iar el (să fie) femeie. Vedeţi că oamenii nu ştiu ? Iar când soţia vede că astăzi soţul ei este bărbat – adică un bărbat negativ, strigă ! – atunci să devină femeie, pentru a îmblânzi, pentru a distruge aproape aceste forţe. Ei bine, nu ! Ea devine şi ea bărbat şi atunci ce bătaie, ce harţă ! Ea îi răspunde. Nu, nu, nu ! Trebuie să devină imediat femeie ! Iar atunci când vede că el e prea femeie, atunci da, să-l scuture puţin. Înţelegeţi, nu ? Trebuie să devină bărbat. Oamenii nu ştiu să varieze. Ei spun: “Niciodată un bărbat nu trebuie... Eu n-o să devin niciodată femeie !” Aşa spun ei. Dar, în realitate, tot timpul devenim femeie şi bărbat. Vreţi să vă spun adevărul ? Dar n-o să vă simţiţi jigniţi, nu ? Eu cunosc această lege. O cunosc şi lucrez cu ea. De aceea, când mă duceam la Maestrul meu, eram femeie, aveam mereu, cum spuneţi voi, concepţii, se produceau mereu concepţii, (eram) fertilizat, înţelegeţi ? Şi atunci aveam o întreagă familie de copii – adică idei, inspiraţii... – pentru că mă lăsam fertilizat de Maestru. Şi atunci el depunea, depunea, depunea... Iar cei care respingeau, care respingeau... n-au primit nimic.

Deci, de fiecare dată putem schimba: când ceilalţi vă ascultă, în acel moment sunt femei; este un lucru necesar. Iar când vorbiţi, sunteţi bărbat. Dar puteţi schimba...

Şi asta nu e tot. E puţin, e foarte puţin.

   Aşadar... Iar acum, o să fiţi jigniţi. Oare trebuie să spun sau nu ? Pentru că dacă ar fi francezi, aş îndrăzni să spun, dar în faţa unor elveţieni, nu îndrăznesc. Elveţienii sunt delicaţi. Ce trebuie să facem mai întâi ? Ce trebuie să facem mai întâi ? Când spuneţi aşa – ca să vi se toarne, după aceea. Aaa, este gestul smereniei. Vă umiliţi, vă plasaţi jos, jos, iar sticla sus. Deci este o smerenie. Iată de ce, cel mai mare secret: smerenia, este o virtute care se îmbogăţeşte, care primeşte. Când sunteţi smeriţi, primiţi. Nu puteţi să primiţi dacă nu vă întindeţi (paharul); dacă nu vă smeriţi nu veti primi absolut nimic. Nu v-aţi gândit niciodată la asta ! Să mergem mai departe – dar să nu le spuneţi celorlalţi, să păstraţi pentru voi ! În fine, nu sunteţi bebeluşi, nu sunteţi fetiţe, nu sunteţi copii mici, ştiţi ce e viaţa. De ce Natura, bunul Dumnezeu au făcut lucrurile în aşa fel, încât, pentru a avea un copil – în mod firesc, nu cu trucuri, cu invenţii, cu lucruri artificiale – de ce, de la facerea lumii şi până astăzi, de ce întotdeauna femeia trebuie să fie dedesupt şi bărbatul trebuie să fie deasupra ? Nu aţi reflectat niciodată, nu-i aşa ? “O, veţi spune, e ruşinos, nu trebuie să ne gândim la asta !” Ei bine, tocmai, Iniţiaţii nu se gândesc la ceea ce vă gândiţi, ei se gândesc tocmai la a afla înţelepciunea, profunzimea ascunsă, inteligenţa ascunsă, secretele ascunse. O fac pentru a arăta oamenilor multe lucruri, dar ei nu au văzut niciodată, ei ştiu să practice acest lucru, dar n-au înţeles niciodată ce înseamnă el. Da. N-au înţeles niciodată de ce: pentru că dacă femeia nu devine femeie, ei bine, nu va primi niciodată nimic. Deci, trebuie să te smereşti pentru a primi. Asta e tot.

                            

TRACK 6

În sfârşit. Şi toţi cei care nu înţeleg smerenia în acest fel, niciodată nu vor primi nimic. Vor fi uscaţi, vor fi săraci, vor fi neglijaţi, pentru că nu au înţeles secretul faptului de a fi femeie. A fi femeie, adică a fi smerit. Iată sensul profund. Şi bărbatul trebuie să fie şi el femeie, din când în când, pentru a primi. Şi v-am spus că, în religii, călugării, cei care se aflau în mânăstiri, care erau iniţiaţi erau învăţaţi cum să devină femei. Fără să li se explice, pentru că asta ar fi produs... ar fi creat probleme. Li se spunea: “Trebuie să trăieşti în devoţiune, trebuie să îngenunchezi, trebuie să fii în admiraţie, trebuie să ai multă iubire, trebuie să te dăruieşti, trebuie să renunţi la tine.” Şi atunci, nu este exact acelaşi lucru cu a fi femeie ? Şi de ce ? Pentru a primi spiritul divin, înţelepciunea, inteligenţa. Altfel n-am primi niciodată absolut nimic, dacă suntem trufaşi, orgolioşi, dacă nu cedăm, dacă nu suntem supuşi. Aţi văzut un Iniţiat devenind Iniţiat în felul acesta, dacă nu devine femeie cel puţin faţa de Sufleul Universal, faţă de Duhul Sfânt ? Iată de ce, vedeţi ? Veţi spune : «A, eu n-o să vreau niciodată, nu vreau nici să mă supun, nici să îngenunchez !» Atunci nu veţi primi absolut nimic. Nu veţi primi absolut nimic, înţelegeţi ? Iată ce înseamnă umilinţa. Şi toţi ceilalţi, cei care sunt şmecheri, care n-au fost niciodată smeriţi – pentru că au citit cartea lui Nitzsche «Supraomul», cum să devină puternici. Iată, tocmai de aceea, nişte oameni ignoranţi. Ignoranţi, pentru că niciodată nu au înţeles niciodată aceste lucruri în viaţă. Trebuie să ştii să fii bărbat şi femeie. Bărbat şi femeie faţă de toate făpturile, toate creaţiunile, dacă vreţi, să fiţi în armonie, să fiţi ??? să fiţi tari, să fiţi puternici, ??? Dacă puteţi să vă daţi seama ce vă revelez astăzi, asta poate să vă rezolve întreaga existenţă. Numai că, aşa ca de obicei, ziceţi: “Of, mi se spun toate lucrurile astea !” Şi mereu le lăsaţi de-o parte, fără să luaţi, măcar o dată, ceva. Aţi putea zice: “În sfârşit, am să realizez asta”. Nu, nu vedeţi nimic în ele şi anii trec, şi nu aveţi nici rădăcini, nimic, nimic, şi n-aţi realizat nimic. Aşteptaţi, aşteptaţi mereu să găsiţi ceva. Nu veţi găsi niciodată nimic. Dacă aţi fi femeie, imediat veţi găsi. Şi dacă aţi fi bărbat ? Atunci aţi emite forţe şi puteri în lume. Dar nu le veţi putea realiza. Aţi văzut un Iniţiat, un Maestru, un Mag, care a realizat ceva pe pământ fără colaborarea femeilor ? Aţi văzut ? Aşa ceva nu există. De ce ? Pentru că latura feminină dă materialele pentru realizarea germenelui. Aşadar, când femeile vor începe să realizeze germenii Iniţiaţilor, adică adevărurile, cuvintele sau lucrurile minunate, celeste. Eu iau imagini de pe pământ pentru a mă face înţeles, dar nu mă opresc la ele. Dacă femeile ar începe să realizeze – pentru ca Dumnezeu le-a dat femeilor realizarea, nu bărbaţilor... Bărbaţii dau o idee, un germene, dar această idee, acest germene, ??? dacă femeile nu sunt prezente pentru a-l realiza, pentru a-l îmbrăca în veşminte, pentru a-l alimenta, al hrăni. Vedeţi ce important este rolul femeii ? Nu trebuie niciodată să suprimaţi adică să spuneţi: “Ah, femeile, ar trebui omorâte ! Eu pledez (în favoarea lor) ! Vă implor, nu le omorâţi ! Nu trageţi în femei ! Dar nici femeile nu trebuie să tragă în bărbaţi ! Căci atunci, cine le va da ceva, deşi ele au materialele ? Cum vă spuneam într-o zi: Aţi pregătit lemnul şi tot, tot, tot, dar nu aveţi un băţ de chibrit, pentru a le aprinde şi atunci... La ce foloseşte tot acel lemn ? Veţi tremura de frig. În timp ce, dacă ai un beţişor de chibrit, faci un imens incendiu ! Acesta este bărbatul. Bărbatul aduce scânteia, iar femeia este lemnul. O, veţi spune, ce definiţie ! Ce definiţie ! Aşa este. Ce definiţie ! Aşa e. Deci, femeile aduc materialele pentru realizarea a ceea ce aduc bărbaţii. Iniţiaţii ştiau toate acestea şi de aceea, toţi Iniţiaţii, care cunoşteau rolul femeii, reuşeau să realizeze pe Pământ lucruri formidabile. Pe Pământ. Iar ceilalţi, care nu apelau la femei, realizau lucruri, dar în celelalte regiuni, nu aici. Acele lucruri nu erau vizibile. Căci, pentru ca lucrurile să se vadă, femeile trebuie să aibă un cuvânt de spus. Ei, ce de lucruri de restabilit, vedeţi, în punctele voastre de vedere! Nu gândiţi toţi aşa. Atunci femeile or să spună: «Vezi, vezi, prostănacule ?» Veţi fi mândre de voi. Aţi reflectat la aceste lucruri ? Şi dacă v-aş revela alte lucruri, la care nu v-aţi gândit niciodată ? Oh, là, là ! Ar fi minunat, dar atunci aţi fi de-a dreptul scandalizaţi !

Aşa că, chiar dacă îmi daţi milioane n-aş face-o. Dacă ar fi 100 de milioane, accept, dar pentru 4, nu ! Ţţţţ... Aşa că este vina voastră. E vina voastră, nu a mea. Vedeţi, smerenia şi orgoliul. Asta dovedeşte că trebuie să ne gândim să ne întoarcem acasă. Dar acum nu trebuie, când vă veţi duce acasă, la tovarăşii voştri, la amicii voştri: «Despre ce a vorbit fratele Michaël ? Ce învăţământ/ învăţătură e aceasta ?” «Păi, a vorbit despre bărbaţi şi despre femei !» Iată ce au reţinut ei ! Ca cineva, care spunea: «Ce fel de învăţământ este acesta ?»  «O, este un învăţământ care îi învaţă pe oameni cum să bea apă caldă.» N-au înţeles. Nu există altceva. Vai, atenţie, nu faceţi asta ! Nu le povestiţi ! V-am spus-o numai între noi. De acord ? Între noi. Pentru că după aceea, vor veni să-mi dea foc. Noroc că nu mai e Inchiziţie ! Dacă ar exista Inchiziţia, sunt sigur că m-ar fi ars pe rug de 20 ori până acum ! Doar pentru câteva cuvinte. Aş fi fost ars pe rug până acum doar pentru câteva cuvinte nevinovate.

 Ce concluzii veţi trage ? A, multe concluzii ! Multe concluzii ! Încercaţi să ştiţi acum în ce condiţii să vă acordaţi, să vă polarizaţi. De aici vor decurge lucruri minunate. Şi astfel trebuie să ştiţi cum să vă smeriţi, pentru a primi şi cum să deveniţi  bărbat, pentru a da. Aceasta este o cheie. Şi întrucât nu pot să vă explic tot, este delicat, ne oprim aici, mulţumiţi-vă cu atât şi vă spun seară bună, noapte bună, la revedere, la revedere şi pe foarte curând ! Un “curând” ca la francezi. “Pe curând” înseamnă “nu se ştie când”.

Vă doresc Pace şi Armonie şi Lumină ! Sunt profund emoţionat că aţi revenit din nou pentru a mă asculta. Şi că atunci când vă vorbesc, devin pozitiv, când ascultaţi, deveniţi receptivi, iar când vă fac să râdeţi, deveniţi bărbaţi, iar eu devin femeie: atunci doar primesc. Nu ştiţi de ce vă fac să râdeţi ? Pentru a schimba polaritatea. Vedeţi ? Ca să nu fiţi tot timpul pasivi, pasivi si să adormiţi, hop ! se produce o schimbare, iar eu, în acel moment, primesc ceva – o bucurie, o dilatare; iar toţi cei care nu râd, mă ucid ! Pentru că nu îmi place când oamenii vin şi (stau nepăsători şi plictisiţi.) Oh, là, là ! Atunci îmi spun, acela… Nu ţin să am prieteni care sunt aşa. Avem viaţa, trebuie să fiţi un pic vii, Dumnezeule ! un pic expresivi ! Ce înseamnă aia să fii înţepenit, ca piatra ! Da, e prestigiul la mijloc. Doamne, Doamne, unde sunt încă oamenii ! E prestigiul lor. Iar prestigiul, ce le va aduce, acest prestigiu ? O rigidizare a tot. Nu vor mai fi expresivi şi supli, vor îmbătrâni repede şi vor avea arterioscleroză, pentru că nu s-au mişcat ! Aşa că totul este împietrit, totul este cristalizat. Trebuie să fii suplu, ca un copil. Iisus a spus: «Dacă nu sunteţi ca nişte copilaşi...» Un bătrân ! Vai, vai, vai ! Trebuie să vă schimbaţi ! Trebuie să ieşiţi din asta ! Trebuie să aveţi feţe expresive, vii. Şi despre asta sunt lucruri de spus, dar va veni vremea ! Va veni ! Seară bună şi noapte bună.