Cele cinci feluri de a iubi: logica, etica, estetica

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Les cinq façons d’aimer: logique, ethique, esthetique

Cele cinci feluri de a iubi: logica, etica, estetica

Conferinţa din 28.08.1972

    

    Iar pentru a vă arăta în ce măsură oamenilor le lipseşte ceva, în experienţele lor, am să vă dau un singur argument: Cum se făcea focul în trecut ? Cum procedau sălbaticii, primitivii ? Toată lumea ştie: luau două bucăţi de lemn şi le frecau, le frecau, le frecau, până când acestea se încălzeau; apoi, continuau să frece până ce ţâşnea flacăra, lumina. Şi gata ! Şi ce presupune acest act ? În el există frecarea: aceasta este mişcarea – voinţa. Există căldura: aceasta este inima – sentimentul, iubirea. Iar lumina – focul – este inteligenţa. Şi atunci de ce oamenii se freacă, se freacă, se încălzesc, se încălzesc, dar nu apare lumina… Nu este lumina. S-au oprit la căldură, la plăcere. Unde este lumina, (capacitatea) de a înţelege tot, de a se ilumina, de a fi ca un soare ? Ei nu au mers până acolo, nu ştiu să ajungă până acolo. Ceea ce înseamnă că le lipseşte ceva, vedeţi ? Prin urmare, toate trei sunt necesare. Nu este acesta un argument extraordinar ? De ce nu reflectează ? Să se frece, să se frece, dacă le face plăcere, dar să nu se oprească numai la plăcere. Plăcerea să fie doar un punct de plecare, pentru a merge mai departe. Dar ei se opresc, se înneacă acolo ! Oh, là, là ! N-au pic de cunoaştere. Căci iubirea nu este dată numai pentru a te îndobitoci. Dacă am întreba Inteligenţa Cosmică, ea ar spune: «Eu am creat iubirea pentru a-i duce pe oameni până la Divinitate, iar ei se opresc la jumătatea drumului !». Şi dacă Dumnezeu este iubire, atunci de ce nu ajung oamenii la acea iubire, divină ? Se opresc la o iubire senzuală, pur animalică. Înseamnă că lipseşte ceva. Sărutaţi un bărbat, sărutaţi o femeie, dacă vreţi; ţineţi-o în braţe, dacă vreţi, dar nu rămâneţi aici, pentru a fi arşi.

    Atunci când aprindeţi un chibrit, trebuie să frecaţi; băţul de chibrit este principiul masculin, iar cutia de chibrituri este principiul feminin. Pentru a aprinde este nevoie de principiul feminin. Da, dar chiar trebuie să aprindeţi toată casa, ca să ardă tot ? Nu este un motiv ! Nu trebuie să daţi foc la tot. Trebuie să vă iluminaţi, nu să topiţi totul. Nu, nu, nu ! Nu există cunoaştere în capul oamenilor. Iată ce trebuie să învăţaţi ! Aşa că trebuie să mergeţi în Tibet. Există tibetani care ştiu cum trebuie procedat. Dar, cum vă spuneam, sunt două feluri de tibetani, două feluri de ştiinţă tantrică. Primii se exerzează timp îndelungat, luni de zile, cu o femeie, fără a o atinge, fără a o săruta… până ce devine stăpân pe situaţie, se domină. Poate merge până la capăt, fără emisie. El atinge în felul acesta culmea extazului, ore în şir, fără emisie, fără pierdere, fără să piardă nimic. Şi sunt alţii care nu vor să meargă până acolo; păstrează distanţa. (Doar) cu o privire, cu câteva atingeri de mâini, prin cuvânt, prin sentimente, ei pot sublima, pot crea.

    Există deci două categorii. Primii merg foarte departe. Cealaltă parte a Iniţiaţilor, nu merge până acolo. După părerea mea, calea a doua este mai bună. Nu e bine să alegeţi prima categorie. Cei care aleg primul drum se numesc Siddha ???, v-am vorbit despre ei; sunt Iniţiaţi, Saddhu (Înţelepţi) care mănâncă orice, chiar şi intestine, chiar şi măruntaie, chiar şi murdării, excremente, nimic nu este murdar pentru ei; şi capătă puteri magice. Iar alţii care ţin cont de latura estetică: puritatea, curăţenia, aspectul estetic. Întotdeauna trebuie să alegi; chiar şi drumul iniţiatic trebuie să-l alegi. Sunt două categorii. Eu nu vă sfătuiesc să intraţi în prima categorie. (Consider că) fraţii şi surorile nu trebuie să facă (asemenea) experienţe. A existat un doctor Hannish, care a scris o carte despre regenerare, în care îi sfătuia pe tinerii căsătoriţi cum să facă schimburi în acest domeniu. Eu nu l-am cunoscut pe doctorul Hannish, i-am întâlnit pe mai mulţi dintre discipolii lui; ei nu erau într-o stare prea bună, pentru că era foarte greu pentru ei şi nu reauşeau, cădeau victimă… A doua categorie e cea mai bună. (Pentru) cei care pot ! Cei care nu pot, cel puţin… De fapt există trei categorii… patru categorii ! Prima categorie e cea a oamenilor obişnuiţi; acolo domneşte dezmăţul, libertinajul; nu există limite, nu există nimic. Sunt cufundaţi cu totul… Aceasta este deci prima categorie. A doua, este cea a oamenilor care încep, în sfârşit, să facă eforturi, să economisească ceva, să păstreze ceva, să trimită câte ceva către Cer – dar trăind ca ceilalţi, permiţându-şi tot, dar încercând totuşi să salveze ceva. A treia categorie este cea a misticilor, a asceţilor, care au suprimat tot; nu acceptă nici să vadă femeia sau să vorbească cu ea, pentru că (dupa ei) femeia este diavolul. A patra categorie este cea a adevăraţilor Iniţiaţi; ei trăiesc în lume, iubesc femeile, vorbesc cu femeile, dar fac o muncă uriaşă pentru Împăraţia lui Dumnezeu, fără să meargă până unde merge cea de-a doua categorie. Poate de fapt există cinci categorii, pentru că această categorie, care merge atât de departe şi se reţine, nu este menţionată printre cele patru, aşa că sunt cinci. Dar cel mai bine este să nu fii ca asceţii, ca ermiţii, ca puritanii, ca unele fiinţe religioase, că rişti să te îmbolnăveşti, ci să faci parte din această a cincea categorie şi să iubeşti, să iubeşti, să iubeşti, zi şi noapte, să nu-ţi comprimi dragostea, să n-o limitezi, ca să nu explodeze şi să rupă digurile, să producă boli, şi să dai de lucru psihanaliştilor. Ci să iubeşti, adică să nu comprimi, dar să trimiţi această iubire tuturor făpturilor şi să fii atât de fericit, atât de dilatat, zi şi noapte, fără a obosi. Dar pentru a putea ajunge aici, să iubeşti, să iubeşti, să iubeşti, fără a obosi…, lucrul acesta nu oboseşte, dimpotrivă, eşti mereu dilatat, mereu inspirat, mereu încântat şi iubeşti pe toată lumea; dar fără a coborâ, fără a vă murdări; şi chiar îi veţi vindeca pe ceilalţi, îi proiectaţi către Cer şi nici o lege nu vă acuză. Numai oamenii vor găsi că sunteţi anormal. Da, toţi oamenii, pentru că ei au găsit deja norma (regula), ceea ce e normal; şi tot ce nu le seamănă este anormal.

    Fericiţi cei care au ajuns în această a cincea categorie ! Ei sunt izvoare, surse de viaţă, de iubire, izvoare de lumină; ei sunt eliberaţi, nu sunt tulburaţi, nu sunt tentaţi, ei plutesc deasupra a tot şi este extraordinar. Dar pentru a ajunge până aici, cred că trebuie să lucrezi timp de mai multe încarnări, pentru că nu cred să se poată realiza aşa ceva într-o singură încarnare. Nu trebuie să vă faceţi iluzii. Pentru că această tendinţă, această forţă este milenară…, înţelegeţi ? Acest instinct, dacă vreţi…, nimic nu va putea impiedica, opri, acest instinct, dacă n-ai lucrat de secole.

    În acel moment, nimeni nu vă poate seduce, puteţi merge la nudişti, puteţi chiar să sărutaţi pe oricine, dacă vreţi, nu va exista decât purificare; eliberaţi, vindecaţi şi nici o lege nu vă poate reproşa, fiindcă nu murdăriţi. Dar cei care ajung la acest stadiu, nu vor voi nici măcar să facă experienţe, când pot să le facă – dar nu vor. De ce ? Pentru că au ales latura estetică şi nu le place decât latura estetică. Şi ce este latura estetică ? Am să vă spun câteva cuvinte.

    Latura estetică… Dacă aţi studia filozofia, veţi vedea că filozofia studiază logica, etica şi estetica. Ce este logica ? Este un domeniu al intelectului: cum să raţionezi, cum să tragi concluzii, cum să compari, cum să aprofundezi. (Toate acestea) sunt procese pur intelectuale. (Deci asta e) logica. Şi ce este etica ? Aceasta este o altă ramură, care priveşte legile, comportamentele, morala, latura bine şi rău; este mai degrabă inima. Inima: aspectele ce ţin de sentimente, de emoţie, religia, aceasta este latura etică. Dar latura estetică ? Aaa, este latura artei, a frumuseţii, a proporţiei, a culorii, a simetriei. Aşadar, latura estetică este latura purităţii şi este domeniul actelor, a comportamentului, a artelor, a mişcării. Latura estetică este latura frumuseţii şi purităţii. Aşadar, atunci când ai ales latura estetică, este o latură extraordinară şi eu consider chiar că ea este deasupra laturii logice, deasupra laturii etice. De ce ? Veţi vedea (îndată).

    Să luăm, de exemplu, construirea unei clădiri. Ce le precede toate ? Latura inteligenţă. Mai întâi se lucrează cu intelectul, pentru a cântării, a măsura, a calcula, a dispune camerele, înălţimea, distanţele, tot, tot, tot, materialele, tot. iată latura logică. Şi apoi ? Oho, acum începe latura etică: se lucrează, se pregăteşte, se construieşte, este extraordinar ! Şi la sfârşit ? Cu ce terminăm ? Când e gata, trebuie să îmbrăcăm, să punem perdele, tablouri, culori… Latura estetică vine la sfârşit. Nu te poţi ocupa de latura estetică la început, pentru că totul se va murdări ! Ocupaţi-vă de latura estetică de fi terminat clădirea ! Va trebui să o luaţi de la capăt ! Puneţi perdele, puneţi tablouri, înainte de a fi făcut construcţia: totul va fi murdărit, totul se va rupe. Aşadar, latura estetică rămâne la sfârşit. Este coroana perfecţiunii, a creaţiei. Şi toate sunt aşa, în natură: latura estetică este finisajul. Aşa lucrează natura. La început de tot nu este nici o estetică; la început totul este împrăştiat, paraginit: cuie, ciment, cărămizi, lemn… Nu e nici o estetică ! De estetică nu trebuie să te ocupi nici la început, nici la mijloc, ci la sfârşit. Şi copilul ? Ce estetică are copilul în burtica mamei ? Mama se ocupă de estetică la sfârşit. Şi când se naşte, vedem latura estetică terminată, desăvârşită. Şi staţi aşa, în viaţă, (copilul) e la fel. Abia la sfârşit devine puţin estet. La început mănâncă orice, face lucruri de care adulţii nu sunt prea multumiţi. Iar după aceea, învaţă ce e curăţenia, frumuseţea. Aici este totuşi o inversare, dar nu avem timp să ne oprim. Aici poate este exact invers. Aici latura logică vine la urmă. La început copilul este un artist; nu are estetică, dar e artist: se mişcă, ţipă, mâzgăleşte, cântă – adică plânge – deci mai întâi este artist. Nu e nici savant, nici moralist. E artist. El face ceva. Şi apoi, ce se întâmplă după aceea ? Oho, el devine sentimental: se îndrăgosteşte, iubeşte, detestă. Şi apoi ? Oho, începe să raţioneze, devine inteligent. Vedeţi, aici lucrurile sunt inversate. Inteligenţa vine după. Ştiinţa vine după. Mai întâi e artist. Iar apoi e religios, pentru că are undeva o icoană şi vrea s-o sărute; are sentimente religioase, de respect, de devotement.

    Dar să luăm toate acestea şi să ne ocupăm de latura estetică.

    Latura estetică este foarte importantă. De ce ? Pentru că în această latură estetică există multe elemente – de inspiraţie, de stimuli. Când ceva este frumos, când este estetic, când este pur, aceasta dă un elan, un stimul, o inspiraţie pentru a merge mai departe, pentru a evolua, pentru a continua. Şi în celelalte laturi, de altfel – în latura logică, în latura etică – dar în latura estetică sunt mult mai sensibili, mai ales tinerii, faţă de frumos. Ei nu sunt atât de impresionaţi de cineva care este extrem de savant, extrem de moralist. Dar dacă este frumos, imediat sunt sensibili. Frumuseţea (îi impresionează). Iar apoi, când (trece timpul) devin blazaţi, dezgustaţi, văd că frumuseţea nu durează, atunci încep să reflecteze, devin gânditori, scriitori, filozofi… (…) Dar mai întâi sunt impresionaţi de latura estetică: haine, bijuterii, chipuri. E adevărat ? Latura estetică propulsează, dă un impuls formidabil; iar noi trebuie să cultivăm latura estetică. Deşi, în Inteligenţa Cosmic, latura estetică e pe ultimul loc (vine la sfârşit), aici lucrurile sunt răsturnate; latura estetică este cea care acţionează cel mai puternic asupra tinerilor: când ceva e frumos, e prezentabil, are o formă extraordinară, sunt impresionaţi. Dar ce este în interior, ca inteligenţă, ca şi calităţi, nu văd, nu sunt impresionaţi. Ca în faţa unei fete drăguţe: deşi este atât de proastă, de capricioasă, de rea, nu are importanţă; e draguţă ! Asta contează ! Dar mai târziu, când observă că este atât de proastă, încep să se cam plictisească, să o respingă – pentru că nu ştie nici să susţină o conversaţie, nici nimic. După aceea au alte nevoi: de inteligenţă, de subiecte filozofice… Toate fetele şi toţi băieţii care nu cunosc aceste lucruri, deseori regretă mult de a se îndrăgosti numai de ceva exterior, artificial; pentru că după aceea observă că interiorul era gol, vid, nu era nimic. Dacă ar trebui să vă ţin acum încă o conferinţă despre cum trebuie să procedaţi, cum să lucraţi, cum să ieşiţi din toate acestea, mi-ar trebui vreo doua-trei ore. Pot să fac lucrul acesta. Pentru mine este foarte limpede. Dar vă arunc aşa, mici bucăţele, tablouri – care sunt foarte veridice, nu-i aşa ? Nu puteţi spune că nu este adevărat.

    Acum alegeţi ce vreţi, dar să ştiţi că fiecare lucru pe care îl alegeţi vă determină deja viitorul. Lucrurile sunt legate unele de altele, până la infinit şi viitorul este determinat de alegerea pe care o facem. Şi dacă vrem după aceea să distrugem tot, să ieşim din acest eşafodaj sau angrenaj, trebuie să facem o altă alegere. Faceţi o altă alegere – apare un alt viitor ! Pentru că totul este înlănţuit, legat. Asta duce departe, departe de tot. Un lucruşor pe care l-aţi ales determină tot restul. Dar oamenii nu ştiu asta. Acest lucru determină tot restul, matematic. Dar nu se vede, şi cum nu se vede, ne înşelăm adeseori. Nimic nu este de o importanţă mai covârşitoare pentru viitor decât o alegere pe care o faceţi. Vă alegeţi Maestrul, vă alegeţi un loc de casă, alegeţi orice, viitorul este determinat. Nu puteţi ieşi…, viitorul continuă. Pentru a schimba viitorul, trebuie să faceţi o altă alegere, pentru a rupe (direcţia). Iată cum stau lucrurile în Inteligenţa Cosmică. Da. De exemplu alegeţi Lumina. Spuneţi: «A, lumina ! Ce poate să-mi aducă ?». Dar nu ştiţi că alegerea Luminii…, că această Lumină este o întreagă lume în care trăiesc făpturi, entităţi şi totul este determinat, până la infinit. Alegeţi Lumina, dar nu ştiţi apoi ce vi se va întâmpla, ce minunăţii – dar cu timpul, desigur. Oamenii ignoranţi gândesc: «Oh, aleg Lumina ! Banii !». Viitorul este determinat: că vă cad dinţii, vă cade părul, totul este determinat. Sistemul nervos (cedează). Pentru că aţi ales banii ! Ei sunt branşaţi la o întreagă lume. E matematic. Oamenii nu cunosc aceste lucruri. «Oh, Lumina !». Dar sunt fiinţe care aleg Lumina. Iar apoi, toată lumea e a lor. E doar o chestiune de timp. Cerul, Pământul, Îngerii, Arhanghelii… pentru că sunt legaţi, branşati la Lumină. Şi când aţi ales Lumina, ehe, mişcaţi totul din loc, toate făpturile care sunt în spatele ei. Iată adevărata ştiinţă, dragi fraţi şi surori ! Cât de mult lipseşte această cunoaştere ! Oamenii aleg, aleg, aleg… Vreţi să vă spun ce aleg ei ? Îşi aleg nefericirea – îndărătul unor lucruri care, după părerea lor, sunt cele mai bune. Când asculţi operele lui Wagner, acolo sunt magicieni negri, îndărătul florilor sunt şerpi; vedeţi ? Vrăji, şi aşa mai departe. Este extraordinar. Şi este atât de adevărat. Îndărătul a ceea ce alegem fără Lumină – adică fără înţelepciune, fără un ghid – se ascund cele mai mari primejdii; pentru că lucrurile respective sunt aparent atragătoare, aparent încântătoare, în aparenţă vă vor aduce fericirea, dar în realitate, aduc moarte. Boală şi moarte. Da. De ce să nu alegeţi Lumina ? Eu ştiu, cunosc oameni care au ales Lumina. Şi chiar dacă aparent li se întâmplă tot felul de lucruri, este iluzoriu, este pentru foarte puţin timp, e trecător. Li se întâmplă alte lucruri, reale, tangibile, lucruri extraordinare, datorită Luminii. Aşadar, dragi fraţi şi surori, ce vreţi să vă spun ? Vă spun: «Fericirea să fie cu voi !». Dar nu există fericire fără Lumină ! Nu există fericire în ignoranţă ! Şi sunt mulţi care cred că fericirea este o bucată care poate fi tăiată: «Daţi-mi şi mie, acolo, un kilogram de fericire !»; (cred) că (fericirea) este ceva în afara noastră, pe care îl putem cumpăra, îl putem găsi, ni-l putem procura. Iniţiaţii spun: «Fericirea este o stare de conştiinţă: cum să înţelegi, cum să vezi lucrurile şi cum să le simţi». Aceasta este fericirea ! În afară de asta nu există fericire. Dacă ştiţi cum să vedeţi, să înţelegeţi lucrurile şi cum să le simţiţi, fericirea nu vă mai părăseşte niciodată. Nu e o bucată de ceva, pe care o puteţi cumpăra undeva. Şi nici asta nu ştiu oamenii. Pentru că a petrecut câteva minute, o noapte, cu o fată, (cineva) spune: «O, ce fericit am fost ! Câtă fericire mi-a dat !». O fericire care nu durează decât o noapte, iar a doua zi este nefericit pentru că nu o poate reînoi, nu este fericire. Fericirea nu vă părăseşte niciodată. Adevărata fericire nu vă părăseşte niciodată, pentru că este un fel de a vedea care rămâne aici, înăuntru. Fericirea nu este afară, este înăuntru.

    O după-amiază frumoasă !