Adevărata misiune a oamenilor

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

Conferinţa din 4 septembrie 1982

La véritable mission des humains est de se développer jusqu’à la perfection

(Adevărata misiune a oamenilor este de a se dezvolta până la perfecţiune)

    Mulţi oameni cât se poate de obişnuiţi îşi închipuie că au o misiune. Ei nu au nici capacităţi, nici virtuţi, nici calităţi, nici haruri, dar şi-au pus în cap că au misiunea de a restabili ordinea pe Pământ. Şi când îi vezi atât de slabi şi de sfrijiţi… Desigur, noi avem cu toţii o misiune, dar trebuie să ştim care. Principala misiune a omului este să dezvolte toţi germenii calităţilor şi virtuţilor pe care Cerul i-a depus în el. Că, din când în când, Cerul alege o fiinţă pentru o misiune anume, şi asta este posibil. Dar misiunea colectivă a oamenilor este să se dezvolte, puţin câte puţin, până la perfecţiune. Chiar dacă sunt slabi, mediocri, ei au această misiune de îndeplinit: să lucreze, să se amelioreze, să evolueze. Din păcate, pentru falsele misiuni, mulţi sunt gata. Ei se cred capabili să ridice Franţa, ca Ioana d’Arc, sau să comande elementelor, să-i vindece pe bolnavi, să învie morţii. Doar adevărata lor misiune nu-i interesează. Dar voi, discipoli ai Fraternităţii Albe Universale, ocupaţi-vă mai întâi de această misiune, pe care Dumnezeu a dat-o tuturor oamenilor. Lucraţi asupra voastră înşivă, până când atingeţi perfecţiunea. Şi pentru că într-o existenţă, care este atât de scurtă, nu veţi izbuti, vă veţi întoarce să vă reîncarnaţi, pentru a continua această muncă gigantică.

    Iată, dragi fraţi şi surori, o pagină care nu conţine mare lucru, nu afli nimic din ea. Ce să vă spun astăzi ? Dacă mă întrebaţi: «Dar chiar sunt astfel de oameni pe lume ?». Oh, là, là ! Şi încă câţi ! Câţi n-au venit la mine să-mi spună că au o mare misiune pe Pământ. Iar eu îi priveam şi încercam să văd care le sunt virtuţile, calităţile, forţele, puterile, harurile… Oh, là, là ! Erau nişte oameni mărunţi, nişte prăpădiţi…

    De unde vine lucrul acesta ? Este cât se poate de normal, de firesc. «Cum aşa? – ziceţi voi. E normal, e firesc ?». Da. Priviţi ! Dacă observaţi oamenii, cei care sunt cu adevărat slabi, cărora le lipsesc atâtea lucruri, din dorinţa de a fi ceva, cineva, săracii încearcă puţin să-şi imagineze, să caute, să se agaţe, să creadă, ca să-şi creeze iluzia că reprezintă totuşi, cât de cât, ceva. Toţi cei slabi au această dorinţă de a fi foarte puternici. Toţi săracii – dorinţa de a fi foarte bogaţi. Cei urâţi au dorinţa de a fi cei mai frumoşi şi aşa mai departe, vă asigur. Da. Şi iată de ce acum vedem în lume oameni care s-au exersat în asemenea măsură, în asemenea măsură s-au exersat, încât bluff-ează, îi înşeală pe ceilalţi. Se prezintă într-un mod cu adevărat artistic, perfect. Oameni îi vor crede, se vor lăsa păcăliţi, atât de bine ştiu să joace, să se prezinte ca fiind nişte fiinţe extraordinare, prin atitudinea, prin comportamentul lor... Iar ceilalţi, care nu sunt clarvăzători, nu sunt intuitivi, nu au discernământ, nici criterii, se lasă duşi. Şi oamenii aceştia reuşesc. De ce ? Chiar în cuvintele lor vor arăta din ce origini, din ce familie se trag – de conţi, de marchizi, de prinţi etc. Da, da, da… (Spun) că sunt bogaţi, că au castele în Spania, înţelegeţi ? Acest lucru este extrem de răspândit, pentru că oamnii nu pot digera, nu-şi pot suporta mediocritatea, slăbiciunea şi atunci vor sa-şi dea impresia că sunt cât de cât ceva, cineva. Ei da, şi chiar oamenii care se prezintă ca fiind foarte mari, foarte puternici, ca având multă forţă, sunt foarte slabi, credeţi-mă ! Pentru că oamenii care au cu adevărat forţă, care sunt cu adevărat puternici, n-au nevoie s-o arate. Ei nu se arată niciodată foarte mari, foarte puternici, fiindcă au încredere că, din moment ce au în interiorul lor ceva real, puternic, minunat, mai devreme sau mai târziu oamenii îşi vor da seama. Deci ei cred în asta. De aceea ocupă poziţii, adoptă atitudini care nu sunt nici perfecte, nici elevate, nici evoluate, nici divinizate. Ei joacă roluri obişnuite. Dar, în realitate, sunt cu adevărat puternici, au cu adevărat forţă. Pentru că ei nu au nevoie să-şi arate forţa. În timp ce ceilalţi, pentru că nu au această forţă, această putere, au nevoie să o arate. Aşa că, în Iniţiere, s-a tras această concluzie: oamenii care sunt cu adevărat mari, nu vor să-ţi arate măreţia. Ei sunt  mari. Iar oamenii slabi vor să se arate ca fiind foarte mari. Şi iată, vă dau acum criteriul; de-acum înainte nu vă mai puneţi la remorca acestor oameni. (De-acum) să ştiţi că cei care sunt cu adevărat mari, puternici, nu joacă roluri. Sunt alte lucruri care transpar, care ies din ei, dacă vreţi. Şi ei contează pe aceste emanaţii, pe aceste radiaţii, pe aceste particule, (care) se răspândesc în întreaga lume. Iată deci că, în Fraternitatea Albă Universală, veţi primi criteriile, măsura, (veţi afla) cum să măsuraţi, cum să clasaţi, cum să vă pronunţaţi, cum să judecaţi.

    Şi acum, de unde această dorinţă de a juca nişte roluri. Chiar şi în Fraternitate sunt unii care au dorinţa de a juca roluri mari... În fine, să lăsăm asta !

    Care este misiunea noastră, a tuturor ?

Aşa cum spunea această pagină, nu trebuie să ne închipuim, acum, că avem misiunea de a salva lumea. Dacă Cerul alege pe cineva, asta e altceva… Nu poţi reproşa nimănui. Un Iniţiat, înainte de a şti că este ales, desemnat pentru o anumită lucrare, nu-şi imaginează (nimic). El lucrează, fără încetare, mai întâi pentru a se purifica, a se perfecţiona, a se întări, a înţelege… El nu se preocupă dacă are o misiune sau nu. Dacă a reuşit cu adevărat în progresul lui, în sinceritatea lui, în puritatea lui, în inteligenţa lui, bineînţeles că lumea invizibilă caută mereu fiinţe care sunt pregătite, pentru a le da munci de executat – pentru că în toată lumea sunt atâtea, atâtea, atâtea lucruri triste, nefericite, lacune, goluri de umplut, lucruri de îndreptat, este de neînchipuit. Nici n-avem idee câte fapte, câte nenorociri, câte tristeţi există în întreaga lume. Nu aflăm niciodată. Desigur, mai apare câte ceva în ziare: că în cutare şi cutare ţară sunt oameni care suferă de foame sau care mor, dar nu se poate prezenta ce se petrece în întreaga lume. Ceea ce se întâmplă este de nedescris. Iată de ce, lumea invizibilă nu poate îndrepta tot, pentru că, aşa cum am explicat în alte conferinţe, spiritele cele mai puternice, plasate cel mai sus, nu pot face nimic aici, pe Pământ, în domeniul material. Toată lumea a fost mirată, chiar şocată, pentru că a fost educată altfel, i s-a explicat altceva, (anume) că spiritele invizibile au puteri depline. Şi eu spun că au toate puterile. Ei da, dar cum se face că, în planul fizic, nu pot măcar să ridice o foiţă de ţigară ? Şi totuşi, o foiţă de ţigară este atât de uşoară ! E de-ajuns să sufli peste ea şi-şi ia zborul. Iar ele nu pot. S-ar spune că acest lucru contrazice tot ce-am învăţat. Iar cum, dacă nu vă explic, unii vor fi revoltaţi sau indignaţi, iar alţii miraţi, şocaţi. Trebuie să vă explic – deşi e un lucru deja explicat, dar cum frăţiorul… – întotdeauna este un frăţior care n-a auzit. Aşa că pentru el, am să spun.

    Să luăm şedinţele de spiritism, în timpul cărora se petrec fenomene, sunt obiecte care se deplasează, (se aude) muzică şi se întâmplă tot felul de lucruri. Dar cu o condiţie: A, dacă există cineva care este medium. Şi de ce un medium ? Pentru că spiritele invizibile nu pot nimic pe Pământ dacă nu li se furnizează un fluid, o materie numită ectoplasmă, pentru a se putea materializa şi odată materializate – fie şi numai un braţ – pot să demoleze toată casa. Deci ele au puteri, dar pentru a le putea manifesta, aici, aici, aici, pe Pământ, este nevoie de materie. E nevoie ca cineva care să le furnizeze această materie – şi atunci sunt atotputernice. Iată de ce v-am explicat că dacă nu există făpturi, lucrători, discipoli, fiinţe inteligente, devotate, pline de iubire, gata să slujească, nici chiar spiritele din Înalt nu pot remedia, nu pot salva omenirea. Pentru că nu există candidaţi, ei nu pot găsi pe cineva prin care să se manifeste. Iată de ce trebuie să le furnizăm mijloace, iar mijloacele suntem noi. Aşa că atunci când există făpturi pregătite pentru această muncă, spiritele din Înalt sunt capabile să restabilească tot, tot, tot, pe Pământ. Dar cum oamenii sunt atât de ocupaţi în altă parte, cu treburile lor, cu munca lor, cu câştigurile lor, cu plăcerile lor, ele, săracele, nu pot mare lucru. Dar acolo unde sunt slujbaşi devotaţi, consacraţi şi care se pun cu totul în slujba lor, ele pot, prin aceste fiinţe, să facă multe lucruri pe Pământ. Şi aşa v-am explicat într-o zi că Pământul este o fortăreaţă imposibil de cucerit, o fortăreaţă în care nici spiritele celeste nu pot intra, nu o pot demola, nu o pot învinge şi readuce Epoca de Aur pe Pământ, pentru că  este o fortăreaţă (în care nu se poate pătrunde). Dar dacă – aşa cum s-a întâmplat cu multe fortăreţe – există în ea un trădător, cineva care consimte, care ajunge la înţelegere cu duşmanul, el deschide porţile, trădează şi fortăreaţa capitulează – aşa cum s-a întâmplat cu catarii de aici. Şi spuneam: «Ce sunt eu ? Eu sunt trădătorul numărul 1!». Toată lumea era siderată. Trădător ? Da. Da. Trădător, pentru că voi deschide porţile acestei fortăreţe şi ea va fi demolată – adică materialismul. El este fortăreaţa. Şi vor intra prietenii noştri, va fi ceva de nedescris ! Ei sunt capabili să demoleze tot – adică să construiască tot ! (Râsete) Aşa că, dragi fraţi şi surori, o să ciocnim un pahar cu marele trădător, cu trădătorul nr.1. Mă acceptaţi ca trădător ? Nu vă aşteptaţi la asta ! Ei da, sunt trădător.

    Iar acum, sunt alţii are vor spune: «Cum ? Îngerii, Arhanghelii şi chiar Marii Maeştri reuşesc să facă lucruri extraordinare pe Pământ !». Asta da, este un fapt istoric, este un lucru veridic. Ei da, dar voi nu ştiţi că aceste spirite celeste, invizibile pot să facă multe lucruri şi aici, pe Pământ. De ce ? Pentru că există cele 4 elemente: pământul, apa, aerul şi focul, şi ele sunt conduse, comandate de şefi, de spirite, de regi – prinţii, îngerii: Îngerul Focului, Îngerul Apei, Îngerul Aerului, şi al Pământului. Şi când spiritele invizibile vor să realizeze ceva, ele se adresează celor 4 elemente şi reuşesc să facă multe lucruri. Altfel nu pot. Este la fel de adevărat: nu pot, întrucât corpul lor, dacă vreţi, materia lor, dacă vreţi, este atât de subtilă, încât ea nu poate atinge materia noastră. Priviţi, de exemplu, undele: ele trec prin orificii, prin interstiţii, prin pereţi şi nu le putem împiedica, nu le putem opri, pentru că sunt foarte subtile. Dar dacă ele ar fi puţin mai dense, mai materializate, n-ar putea trece. Iată de ce spiritele luminoase, celeste, perfecte, divine şi care au deja nişte puteri extraordinare, nu pot atinge materia, fiindcă pentru a atinge materia, trebuie să-şi condenseze propria materie. Şi în loc s-o condenseze, ceea ce nu este în interesul lor, se folosesc de alţii, care au materia condensată – de exemplu un medium, care are o materie condensată – sau prin spiritele care au un corp ceva mai condensat. Şi v-am explicat de asemenea că (printre) spiritele naturii – care reprezintă latura pământ, apă, aer, foc – cea mai puternică este latura pământ, iar celelalte sunt mai slabe. Ele au cele patru elemente… Gnomii, de exemplu. Apoi v-am explicat cum sunt constituiţi silfii şi ondinele, cum sunt constituite. Dar salamandrele ? V-am dat lucrurile extrem de amănunţit. Numai că trebuie să mergeţi să le căutaţi, să le găsiţi. Eu nu pot repeta mereu, mereu, mereu aceste lucruri. Sunt unii care mă întreabă deseori şi în scrisori: «O, Maestre, ce este aura şi cum poate fi ea dezvoltată ? » Oh, là, là ! Ei nu ştiu că am vorbit despre aură în atâtea conferinţe – şi chiar acum câteva zile ! Dar cum au venit de două-trei zile, nu au putut auzi. Iar eu nu pot să le scriu, să le explic la nesfârşit ce este aura. Trebuie să se descurce. Am spus despre aură lucruri de care ştiinţa nu are nici o idee. De ce oamenii nu citesc, nu învaţă, nu caută ? (Îşi închipuie că) vin la mine 5 minute, 15 minute şi vor şti tot, tot, tot: trecutul, prezentul, viitorul. Şi chiar dacă ştiu, nu le voi spune, pentru că în 15 minute nu este cu putinţă. Aşa că venind la mine, se întorc cu desaga goală. E minunat ! Trebuie chiar să aveţi grijă, de-acum înainte, când veniţi la mine, să vă luaţi cu voi o batistă sau două, pentru că eu posed arta de a uda florile, de a face să curgă lacrimile. Pentru că ce sunt lacrimile ? Sunt stropitul florilor. Din când în când e nevoie ca florile să fie udate, altfel vor muri. Trebuie să plângeţi din când în când. Dar, să plângi… Nici aici oamenii nu ştiu când să plângă şi de ce. Când le spui una sola parola: cretino plâng trei zile şi trei nopţi. (Râsete) Ca să vezi. Dar dacă aud o muzică celestă (???) nu plâng niciodată. Nu sunt nici emoţionaţi, nici mişcaţi. Dar când sunt jigniţi, plâng, plâng… Cu mine este exact invers: eu nu plâng când sunt jignit. Nu am fost niciodată văzut plângând când sunt ultragiat sau nefericit, dar în faţa a ceva celest, am fost văzut urlând, plângând în hohote – Oho ! Nu, nu urlând, ci plângând. (Râsete). Este adevărat ? Da, este adevărat. Aş putea să vă mai spun încă multe lucruri, desigur, dar…

    Acum, în ceea ce priveşte misiunea. Misiunea. Nu trebuie să ne mai imaginăm că suntem aleşi pentru o misiune importantă, adică de a salva lumea. Iar Marii Maeştri – vedeţi, există Mari Maeştri, care au aproape toate calităţile şi toate virtuţile, dar nu sunt aleşi pentru o misiune. Există mulţi Maeştri perfecţi, dar ei nu au încă o misiune. Şi care este misiunea lor ? Să continue, să trimită gânduri bune, pentru salvarea omenirii. Dar nu au primit o misiune, ca de exemplu, să fie un avatar pentru a salva lumea. Cum se poate explica acest    lucru ? În acest caz se spune că înţelepciunea lui Dumnezeu este de nepătruns. De ce aşa, de ce altminteri ? Şi de ce o anumită persoană este aleasă pentru a demola lumea şi nu o alta ? Desigur, pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să mergi foarte departe, foarte departe, foarte sus şi chiar să ai acel privilegiu de a vorbi, de a conversa cu Inteligenţa cosmică. Pentru că Inteligenţa cosmică cunoaşte tot, este atotştiutoare şi dacă acceptă să vă reveleze anumite lucruri, atunci (ceea ce aflaţi) este sigur şi absolut. Da, dar când ai atâtea de făcut în lume, când eşti aşa de prins şi de încurcat în iţe, atât de legat, legat fedeleş, înlănţuit, cum să te poţi ocupa de lucruri atât de abstracte, de îndepărtate, de minunate, de magnifice ? Şi nici măcar nu te gândeşti la asta. Dar sunt unii care se ocupă de aceste lucruri. Desigur, ei nu-şi părăsesc, totuşi, activităţile – ei au de lucru, toţi avem de lucru pe Pământ. Dar ei au o asemenea inteligenţă, ei încearcă să ciupească puţin, câteva minute de undeva, câteva minute de altundeva, ca să aibă măcar o oră, două ore, trei ore libere, pentru a se putea lansa în regiuni, în domenii, în chestiuni, în probleme care sunt deasupra vieţii obişnuite. Altfel sunt mulţi, mulţi, mulţi – şi chiar am văzut care este mentalitatea multor oameni, mulţi, mulţi, mulţi, milioane. Aşa au fost educaţi: ca totul să fie curat, ca totul să fie curăţat, să nu fie praf, să fie ordine. Sunt femei care toată viaţa, întreaga zi stau să facă curat, să titrească, să spele. N-au avut niciodată măcar 5 minute pentru a medita sau a citi. Aşa au fost (învăţate). Sunt foarte multe care nu se ocupă decât de curăţenie, totul e impecabil. Dar mai sunt, totuşi, şi alte lucruri ! O să spuneţi: «A, preferaţi să fie murdar, să fie ???, să fie dezgustător !». Nu. Nu. Dar totuşi, nu toată ziua ! Dacă veniţi la mine, veţi vedea că totul este impecabil, totul este curat. Pentru că eu nu pot accepta… de pildă, dacă un tablou este doar puţin înclinat, nu pot medita; mă ridic, îl îndrept şi m-am liniştit. În asemenea măsură la mine totul este în ordine. Şi nu las pe nimeni să vină la mine să muncească, să-mi spele lucrurile – în afară de mâncare. Dar chiar şi mâncarea pot s-o gătesc. Înainte eu îmi făceam tot. Nu apelez pentru nimic la ceilalţi. Nici măcar ca să mă tund. Eu îmi tai singur părul. În timp ce femeile… (limbaj non verbal – n.t.) Şi nici nu ştiu cu ce impurităţi se încarcă. Părul ! Stiliştii ! Nu vreau să vorbesc contra stiliştilor ! Sunt oameni inteligenţi, rezonabili, integri… Da ! (Râsete) Vreau s-o cred, dar nu reuşesc.  (Râsete) Ce vreţi ? (Vă duceţi la coafor) (limbaj non verbal – n.t.) iar apoi încep rendez-vous-urile, întâlnirile… Dacă aţi şti ce sunt stiliştii !!! De ce vreţi să lăsaţi să vă atingă părul indivizi bizari, pe care nu-i cunoaşteţi ? Nu ştiţi că vi se lasă anumite lucruri şi vi se iau anumite lucruri ? Părul este sfânt, capul este sfânt ! Nu prea trebuie să lăsaţi oamenii să vă atingă capul ! Iată lucruri în privinţa cărora oamenii sunt neştiutori, nu cunosc toate acestea. Trebuie o conferinţă pe această temă, ca să vă explic importanţa acestor lucruri.

    Dar, pe moment, suntem cu toţii „misionaţi”. Şi asta e minunat. Nimeni de aici nu face excepţie. Chiar cei mai prăpădiţi, cei mai alambicaţi, sunt prezenţi (la apel), cei mai dezmoşteniţi au o misiune. Şi care este această misiune ? A, să lucreze, să dezvolte tot ceea ce Cerul a pus în noi. Nu există altă misiune. Aaa, apoi, dacă am ajuns să fim atât de evoluaţi, de avansaţi, de potriviţi pentru ceva anume – şi v-am spus că lumea invizibilă caută fiinţe potrivite pentru cutare sau cutare sau cutare muncă, pentru a ajuta omenirea – ei bine, ea vă va da altă misiune. Veţi avea, deci, două misiuni: prima, care este eternă – să continuaţi să vă spargeţi capul, să învăţaţi -, iar cealaltă, care este excepţională, specială, şi care vine din când în când. Iată cum stau lucrurile. Ce s-ar mai putea adăuga ?

Numai că, bineînţeles, când e vorba de a fi perfect, de a te pune la punct, de a te dezvolta, sunt întotdeauna lucruri de spus. Acesta este domeniul, domeniul cel mai important, pe care l-am ales: mereu cum să lucrezi, cum să gândeşti, cum să mănânci, cum să bei, cum să te comporţi. Acesta este domeniul meu. Şi dacă aspiraţi la alte lucruri, la alte ştiinţe, sunt câte şi câte şi câte… urmaţi-le, sunteţi liberi ! Dar, în ciuda acestor ştiinţe, veţi fi întotdeauna trişti şi nefericiţi. De ce ? Pentru că Inteligenţa cosmică a aranjat lucrurile în aşa fel – ea mi-a revelat asta – încât să nu fiţi deplin satisfăcuţi, mulţumiţi, mândri, în ciuda a tot ce aveţi. Priviţi savanţii: ei încearcă să lucreze pentru a face fiinţa umană să progreseze, încearcă chiar să descopere calităţile, virtuţile unor insecte, unor făpturi, pentru a lua doar o celulă din acele făpturi şi a o introduce, a o adăuga în creierul sau printre celulele fiinţei umane, pentru ca aceasta din urmă să capete acea virtute pe care o posedă insecta respectivă. Chiar şi unele maimuţe. Au descoperit că există o specie de maimuţe care au o asemenea iubire, o asemenea fidelitate faţă de familia lor, îşi iubesc mult familia. Şi dacă ar lua o singură celulă, o particulă, ceva, doar un nucleu şi l-ar injecta la om, s-ar obţine familii impecabile. (Râsete) Vedeţi, ce caută ei pentru a îmbunătăţi lucrurile ? Şi nimeni nu se gândeşte că Dumnezeu a pus în noi şi voinţa, şi imaginaţia, şi inteligenţa, inima,  dorinţa… A, nu, nu, nu ! Exterior: cum să îmbunătăţeşti, să fii perfect, să fii inteligent, să fii longeviv, să nu fii bolnav şi orice ai face exterior, nu va dura prea mult, nu va fi perfect. De ce ? Pentru că Inteligenţa cosmică a decretat să nu fiţi niciodată satisfăcuţi interior, pentru că voi înşivă nu aţi făcut eforturi, nu aţi lucrat, nu sunteţi perfecţi, aştepaţi totul din afară. Da, trebuie să aşteptăm şi din exterior, de exemplu: mâncăm, bem, respirăm, deci primim lucruri. Da, numai că e de datoria noastră ca, apoi, să facem ceva cu ceea ce am primit: să punem acele lucruri la treabă ! Să reflectăm, să studiem, să privim, să mergem, să ascultăm, dar să nu rămânem numai cu această latură exterioară. Pentru că latura exterioară nu ne poate dezvolta, nu ne poate perfecţiona. Ea ne dă posibilitatea, hrana, doar materialul pentru a face noi înşine ceva prin voinţa noastră, prin eforturile noastre, prin inteligenţa noastră. Dar oamenii nici asta nu au înţeles. Nici savanţii. Savanţii lucrează pentru a ameliora, a perfecţiona lucrurile, a-i face pe oameni fericiţi, dar exterior, prin tot felul de chestii: «Înghite asta ! Ia asta ! Miroase asta !». Ei nu au înţeles ce este în mintea Inteligenţei cosmice. Inteligenţa cosmică a spus: «Nu veţi fi niciodată deplin satisfăcuţi, împliniţi, o să vă lipsească întotdeauna ceva !». De ce ? Aşa stau lucurile. Şi am văzut exemple. Există oameni care au tot – au bogăţii, au inteligenţă, au tot – dar duceţi-vă să-i vedeţi cât sunt de îngrijoraţi, de blazaţi, de prăbuşiţi. Şi te întrebi: De ce ? Ei nu au înţeles că ceea ce posedă exterior este pentru foarte puţin timp, iar apoi (cad în marasm), pentru că în interior sunt goi. În interior nu au umplut (vidul), nu au lucrat. Oamenii nu pot înţelege asta, este extraordinar !!! Sunt stupefiat să o constat. De ce este aşa ? Ei nu cunosc natura umană, nu ştiu cum a fost ea formată în atelierele Domnului. N-au studiat niciodată asta. Iar eu am studiat acest lucru: cum este format omul în atelierele Domnului: să nu fie niciodată definitiv fericit, satisfăcut, atâta timp cât n-a făcut el însuşi eforturi pentru a lucra. Da, iată cum stau lucrurile. Şi chiar dacă nu posedaţi nimic, dacă lucraţi, veţi fi mulţumiţi, mândri, fericiţi, oho ! Există astfel de oameni. N-au nimic, dar sunt mândri, mulţumiţi, toată lumea e a lor. Spuneţi-mi de ce. Sunt nebuni, sunt ţicniţi ! (Râsete) Iar ceilalţi, care se sinucid, sunt normali !

    Aşadar, dragi fraţi şi surori, sunt lucruri de învăţat şi de dezvoltat. Hai, daţi-i drumul. Operaţi-vă, modelaţi-vă, remediaţi. Sunt unii care au ceară în interior, iar apoi ceara… de fapt, e plasmă. V-am vorbit deja despre asta. Chirurgia estetică, dacă ştiţi cum să (acţionaţi)… Chiar şi nasul !

Sunt obligat să scurtez.

    Şi acum, dacă cineva mă întreabă: «Dar atunci nu trebuie să lucrăm în exterior ?». Ba da, ba da, trebuie să lucrezi, trebuie să descoperi, trebuie să cauţi, dar în ambele laturi, nu numai într-una dintre ele. Oamenii au o singură latură. Nu, ambele ! Şi de ce amândouă ? Pentru că Inteligenţa cosmică mi-a spus: «Eu am făcut două lucruri» – a spus ea: latura obiectivă – ea îmi vorbeşte ştiinţific – şi cea subiectivă». Aşa mi-a spus. Sunt două laturi şi amândouă sunt importante. Dacă dezvolţi numai latura subiectivă – cum sunt unii, (pentru care) nimic nu este obiectiv şi îi găseşti prin ospicii. Amândouă. De ce ? Pentru a avea echilibrul. Şi de ce a făcut Inteligenţa cosmică lucrurile aşa ? Nu ştiu. De ce a creat Dumnezeu lumea ? Toată lumea şi-a pus această întrebare – oamenii religiei, preoţii… Nimeni n-a rezovat problema. Şi vin io şi spun: «Ştiţi de ce a creat Dumnezeul lumea ? Ca să se distreze. Şi se amuză şi râde Oh, là, là !». Pentru că altfel se plictisea, aşa, de unul singur. Şi nimeni n-a explicat. Nu se ştie dacă este adevărat, dar mergeţi şi verificaţi. Întrebaţi-l pe Dumnezeu de ce !  (Râsete). El râde şi râde când vede cum (sunt oamenii). El are nevoie de un astfel de teatru. Cu îngerii şi arhanghelii lui, se strâmbă de râs. (Râsete). Lucrul acesta nu a fost niciodată explicat !

    Iar acum, am să vă spun câteva cuvinte – pentru cei nou veniţi – (pentru a explica) de ce medităm, de ce stăm atât în tăcere, când ar trebui să terminăm. Cei nou veniţi n-au fost de faţă când am explicat, am vorbit despre laser. Ştiinţa a descoperit laserul, mai întâi cu cristale. La început a fost rubinul. Apoi au schimbat cu smaralul şi cu altele. Acum cu gaze. V-am explicat totul în detaliu – şi chiar am dat numele americanilor care au descoperit acest lucru – şi că în prezent există lasere foarte puternice şi la ce sunt folosite. Dar întrebarea este cum s-a ajuns să se producă un fascicul luminos care merge într-o direcţie, când, în trecut, oamenii au încercat ani de zile cum să facă lumina să meargă într-o direcţie, pentru că ea se propagă în toate direcţiile, se împrăştie. E foarte greu, dar au reuşit. Cum ? A, încălzind materia cristalului, iar atomii care vibrează într-un anume fel – se ciocnesc, se lovesc, există o dizarmonie – ei nu pot produce această „forţă a tuturor forţelor”. Dar când au reuşit să sincronizeze particulele, electronii, să-i facă să vibreze pe aceeaşi lungime de undă, atunci se produce o putere (extaordinară). Eu am văzut cum (fascicolul) pătrunde prin lucruri groase – cred că era la Montréal sau în Japonia. Dar (oamenii) s-au oprit aici. Ei fac multe  cu această descoperire. Ei vor chiar să găsească raza morţii, pentru a putea să atace avioanele, să distrugă, să le aprindă, să le doboare şi aşa mai departe. Ei nu au descoperit ce am descoperit eu. Pentru că tot ce se petrece în planul fizic, acelaşi lucru, aceleaşi legi există în domeniul spiritual, astral, mental şi aşa mai departe. Dar cum ei nu cred asta, rămân mereu… Ca şi cu galvanoplastia spirituală. Toată lumea ştie ce este anodul, ce este catodul, ce este soluţia, iar apoi trebuie să pui sus, la anod, un metal, o lamă – de aur sau de argint sau de plumb – şi o imagine din gutapercă la catod; iar apoi să faci să circule un curent electric, iar particulele din metalul respectiv, care sunt sus (la anod) mai întâi intră în lichid, în soluţie – care conţine, bineînţeles acelaşi metal – şi apoi se lipesc în jurul imaginii şi se obţine o medalie de aur, de argint. Aceasta este galvanoplastia. Toată lumea cunoaşte acest lucru. Toţi studenţii la chimie şi la fizică ştiu asta. Dar n-au interpretat, (ca să descopere) că acelaşi fenomen se petrece şi cu femeia însărcinată. Aici sus, este anodul. Ce pui în cap, în acest anod ? Plumb ? Apoi sângele este lichidul, în care sunt dizolvate multe metale. Iar jos este catodul, unde este plasată o imagine – imaginea depusă de tată. Şi apoi, cum se derulează toate şi cum copilul devine de plumb sau de aur. Dacă este de plumb, este mereu bolnăvicios, este trist, pesimist, greoi… Dacă este de aur, este impecabil, este puternic, inteligent şi nimeni nu-l poate influenţa să comită fărădelegi. Aşadar, mama face o galvanoplastie – fie stupidă, fie inteligentă: fie crează criminali, derbedei, handicapaţi, şnapani, fie sfinţi, profeţi, genii şi aşa mai departe. Dar femeile nu ştiu asta. Ele trăiesc oricum, gândesc orice, absorb tot felul de lucruri şi apoi se miră de ce copiii lor sunt aşa cum sunt, bonăvicioşi. De ce ştiinţa n-a descifrat acest lucru ? Corespondenţele sunt absolute. Şi cu toate e la fel, inclusiv cu laserul. Şi atunci am spus aici: «Ascultaţi-mă, dragi fraţi şi surori. Şi noi suntem un cristal, ceva, un lichid sau un gaz şi noi suntem particule, suntem electroni. Noi stăm aici, medităm, dar oare vibrăm pe aceeaşi lungime de undă, adică în armonie, în aceeaşi direcţie ?». Nu, fiecare se gândeşte la altceva şi atunci în lumea invizibilă aceste lucruri se ciocnesc unele de altele, gândurile, şi atunci nu se produce nici un rezultat spiritual. Ei au meditat, au fost… Nu. Numai atunci când ştim cum să facem acest lucru, el dă rezultate uluitoare. Şi în ce fel ? Există un singur lucru pe care îl cunoaştem. Pentru tot restul avem idei diferite, diferite, imagini diferite, pentru orice totul este diferit. Nu poţi da (o temă). În timp ce lumina, lumina, toată lumea ştie ce e lumina, îşi poate imagina lumina. De aceea spuneam: «Iată, dacă ne concentrăm cu toţii asupra luminii şi lăsăm de-o parte alte lucruri care vin, aşa, peste noi, atunci toate aceste particule – fraţii şi surorile –, toţi electronii încep să vibreze pe aceeaşi lungime de undă, pentru că este aceeaşi imagine. Atunci se produce o forţă formidabilă şi, dacă este cineva care să ştie cum să o orienteze, ea poate influenţa întreaga lume, lumina întreaga lume, salva întreaga lume, vindeca întreaga lume». Numai că n-aţi ajuns să fiţi conştienţi de acest lucru, vă gândiţi la altceva. De aceea, trebuie să exersaţi, să exersaţi, să exersaţi într-una, când veniţi aici, să nu uitaţi niciodată asta. Când medităm în tăcere, lumina, doar lumina ! Nimic altceva. Câteva minute în felul acesta. Şi atunci se produce laserul. El poate face lucruri extraordinare, de neînchipuit, necunoscute încă savanţilor. Iată cea mai mare descoperire care poate salva lumea. Dar unde sunt particulele, atomii, electronii, protonii, mezonii, nu-i aşa, şi poltronii ? (poltron = fricos, laş – n.t.) (Râsete). A, poltronii – fricoşii – sunt aici, dar electronii ? Ce este „poltronul”. E o particulă pe care am descoperit-o eu. Savanţii încă nu. Eu au mezoni etc. Dar eu am descoperit o nouă particulă care se numeşte „poltron”. Şi ce e „poltronul” ? Cineva temător, fricos, nu îndrăzneşte. Deşi, când îi spune fetei: «Ştiţi, aş vrea să vă sărut, dar nu îndrăznesc !». «Dar îndrăzneşte, prietene, îndrăzneşte !” – spune fata. Iar idiotul nu îndrăzneşte. În timp ce în cântecul pe care l-am cântat adineauri, se spune: «Cei care sunt îndrăzneţi, Viaţa este frumoasă pentru cei îndrăzneţi». Da, am cântat adineaori asta. «Krasiv e jivota kogato ciovekăt e smel» («Viaţa e frumoasă când omul este îndrăzneţ»). De-acum înainte, dacă vreţi cu adevărat să faceţi ceva, lăsaţi pentru câteva minute toate celelalte lucruri, amintirile, una şi alta. Altfel, altfel, veţi veni ani de zile aici şi veţi rămâne aceiaşi, în loc să progresaţi. De ce sunt fraţii şi surorile aşa, când este uşor să te concentrezi câteva minute asupra luminii ? Cunoaşteţi lumina, ştiţi ce e lumina. Iată adevăratul laser ! Şi într-o zi întreaga lume va lucra poate cu acest laser – pentru bine. Fiindcă, deocamdată, oamenii se dizlocă, se distrug cu alte lasere. Şi nu v-am spus încă nimic, nu v-am spus că omul are două lasere. În fine, când veţi auzi acea conferinţă veţi înţelege ce sunt laserele. Oamenii sunt atât de ignoanţi, de inconştienţi. Fiecare om poartă în el două lasere şi nu ştie.

Şi acum UN MINUT DE MEDITAŢIE.