L’Arbre de Vie-Arborele Vieţii ~4

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

L’Arbre de Vie

(Arborele Vieţii)

Conferinţa din 05.06.1963

(Ţinută în Elveţia în ziua Pogorârii Sfântului Duh)

D

    ...Totul este încris în această regiune (Binah): karma, ereditatea, tot ce-am făcut în celelalte încarnări, ce trebuie să avem, prin ce trebuie să trecem, ce trebuie să plătim, tot. Şi dacă ajungem să ne conformăm, să lichidăm (toate datoriile) să plătim, să scăpăm de tot, suntem liberi. Libertatea o căpătăm numai în Binah. Libertatea absolută.

    Mă uitam pentru că mi-am zis: Nu e obositor pentru voi ? Să continui ? (Rumoare aprobatoare).

    Şi ce trebuie să dezvoltăm acum ? Acum trebuie să renunţăm la tot; adică, nimic, absolut nimic să nu ne mai mişte: nici suferinţele, nici durerile. Să devenim ca Saturn, care este impasibil, ca acele fiinţe care au renunţat la tot, să fim ca un pustnic, ca un ascet, ca un sfânt, ca un profet; să ajungi la cea mai mare castitate, la cea mai mare puritate, la cea mai mare abnegaţie, la cea mai mare renunţare, adică să fii gata să mori. De aceea Saturn reprezintă coasa, reprezintă scheletul, reprezintă bătrânul, reprezintă timpul şi veşnicia: ca să înţelegem că pentru a ne elibera trebuie să renunţăm la tot, să plătim. Şi în această regiune Iniţiaţii caută să plătească tuturor celor faţă de care au datorii. Acolo ei nu spun niciodată: «E drept !». Ei acceptă tot, pentru a se elibera. Acela care spune încă: «O, e nedrept ce mi se întamplă, nu e frumos !» nu a ajuns încă şi nu va ajunge în această regiune. Iar aceste regiuni sunt în noi. Trăim în acelaşi timp în toate aceste regiuni, lucrăm asupra tuturor regiunilor în acelaşi timp. Şi dacă, la un moment dat, discipolul vrea să se concentreze asupra unei singure regiuni, lucrează asupra acelei regiuni. Dar în realitate lucrăm în toate aceste regiuni – desigur, mai bine sau mai puţin bine, inconştient. Dar toate aceste regiuni sunt prezente (în noi) şi în acelaşi timp există în cosmos. Atunci când facem progrese în interior, celelalte porţi se deschid. Aici se deschid porţile. Porţile încep să se deschidă în Binah. Aici Dumnezeu este Jehovah Elohim. Jehovah Elohim este în această regiune, cea mai severă, cea mai implacabilă. Când înţelegem cu claritate, când ajungem la concepţia, la ideea că lucrul acesta este necesar, că acesta este interesul meu (nostru) cel mai mare – v-am vorbit ieri despre interesul vostru – ei bine tocmai aici este interesul cel mai dezinteresat: deci trebuie să ai interesul cel mai dezinteresat pentru a putea trece prin Binah. De ce lui Binah i se spune Mama Cosmică ? Pentru că ea este în acelaşi timp cea mai severă – care pedepseşte şi cea mai binevoitoare – pentru că ea deschide porţile. Şi aceste porţi sunt în număr de 50: cele 50 de porţi ale inteligenţei. 10 Sefiroţi, cu câte 5 diviziuni fiecare, fac 50. Deci Binah deschide porţile pentru a înţelege tot restul, tot ce n-am înţeles. Pentru că am trecut prin celelalte, dar n-am înţeles tot. Am dezvoltat virtuţile/capacităţile. Dar dacă avem o virtute/capacitate nu neapărat am înţeles tot. Faceţi o universitate unde învăţaţi fizica, chimia... Dar nu ştiţi absolut tot ce este în toate încăperile, în toate laboratoarele. Dezvoltaţi o virtute/capacitate, dar nu aţi studiat-o. Ca noi: trăim pe Pământ, dar încă nu cunoaştem Pământul. Dar când vom fi în Binah o să-l cunoaştem. Binah ne deschide cele 50 de porţi şi atunci cunoaştem absolut tot ce există în locurile prin care am trecut.

    Şi din toate porţile este mai ales una care duce la Hokmah. Hokmah este următorul Sefirot/următoarea Sefiră, mai înaltă. Ce este Hokmah ? Înţelepciunea. Este regiunea lui Hristos, a Verbului. Aici se află literele kabbalistice, numerele, cifrele, aici se află alfabetul sacru, aici putem face fraze, poeme, magie, teurgie. Aici a fost la început Cuvântul (Verbul). Este Hristos, este regiunea lui Hristos.

    Şi ce învăţăm aici ? Aici devenim atot-puternici. Aici putem face orice vrem întrucât cunoaştem fiecare literă, fiecare număr, fiecare sunet, afinităţile lor, relaţiile lor, corespondenţele lor, puterile lor şi lucrăm ca adevăraţii kabbalişti care au ajuns până acolo. Şi atunci, cei care au ajuns acolo, pot face orice doresc, orice. Dar numai în această regiune. Pentru a fi eliberat, trebuie să mergi în Binah, iar pentru a fi atot-ştiutor şi atot-puternic, în Hokmah. Acolo înţelegem că fiecare literă, fiecare număr, fiecare sunet sunt forţe, forţe cosmice, cu care puteţi construi tot ce vreţi. Aşa a creat Dumnezeu lumea. În acest Sefirot învăţăm cum a creat Dumnezeu lumea, rostind cuvintele. Vedeţi ? Aici înţelegem cum a creat Dumnezeu lumea.

    Şi apoi, dacă eşti predestinat, poţi merge şi mai sus. Foarte, foarte puţini au mers mai sus, atât de puţini că pot fi număraţi: 10 şi apoi 8. Numai 18 au mers mai sus. V-am spus că nici Moise n-a mers până acolo. Pentru că după ştiinţa ezoterică, această regiune şi mai înaltă este atât, atât de luminoasă şi puternică, încât te dezagregi, eşti pulverizat, nu poţi rezista. Pentru a putea rezista, cei 18 care au rezistat au primit un element, un atom din această regiune, care le-a permis să supravieţuiască, altfel eşti pulverizat. Această regiune nu este concretă, nu este palpabilă, e ceva ce nu putem cunoaşte. Iar acolo domneşte Dumnezeu. Este regiunea Domnului. Deşi el domneşte şi în celelalte, nu-i aşa, sub un alt aspect. Dar aceasta este regiunea lui. Şi să ajungem până acolo ca să-l sâcâim, ştiţi, nimeni n-a izbutit. Are atâtea (sisteme defensive) ! Ca să fie lăsat în pace, nu-i aşa ? Ca să nu vină nimeni să-L deranjeze cu prostii. Este bine instalat, nu vă faceţi griji !

    Eu cunosc încă această regiune, încă n-am fost în ea. Nu că nu mi-aş dori ! Dar trebuie să fii ambiţios ! Hristos ne-a dat acest drept. El ne-a spus: Hai, trebuie să deveniţi ca Dumnezeu însuşi. Ce mai staţi ? Hai, până sus, în vârf ! Ce mai staţi ? – a zis El. Dar creştinii sunt atât de modeşti ! Nu merg nici până la Iesod. Rămân la Malkout (Malkut). Aici sunt în siguranţă, nu-i aşa ? În Malkout nu riscă nimic. Pentru că acolo (în Iesod) nu ştii ce-ţi poate pica în cap ! Priviţi ce raţionament, bieţii creştini ! Şi de ce sunt mereu aici, arţăgos ? Pentru binele lor ! Ca să le spun: «Hai, mergeţi puţin (mai departe) !» (...) Dar ei nu vor ! Nu vor ! Nu vor ! De-asta sunt rău, pentru că ţin la ei ! Nu-i detest pe creştini, n-au făcut nimic pentru care să-i detest, înţelegeţi-mă bine. N-am nimic împotriva creştinilor. Şi eu sunt creştin, nu ? Eu vreau doar să le spun că sunt lucruri de învăţat, că sunt lucruri de realizat, că sunt lucruri de făcut pe pământ. Iar lucrurile cele mai măreţe nu sunt cunoscute.

    Dar încă n-am terminat cu Hokmah. Ce înseamnă Hokmah ? ce înseamnă Hokmah ? Hokmah înseamnă Înţelepciune. Şi ce mai înseamnă în acelaşi timp, dat fiind că aici se manifestă Verbul ? Dacă ştiţi limba slavă, limba bulgară, veţi vedea că în slavă «verb», «cuvânt» se spune «slovo», iar «slavă» (glorie) se spune «slava». Deci slava/gloria şi verbul/cuvântul sunt acelaşi lucru, după slavi. Or, cel care a ajuns până acolo, care a ajuns să cunoască Verbul şi să-l rostească cum trebuie, este acoperit de Slava Divină. Vedeţi, Iisus, Hristos era numit Slava. Prima slavă este Dumnezeu, iar a doua slavă care îL reflectă este Hristos. Primul Sefirot, Kether, înseamnă Coroana. Coroana e ceva care se află deasupra capului. Este o regiune subtilă, care nu mai este corpul fizic, capul, ci latura luminoasă, aura. Pentru a fi în această regiune, trebuie să fii atât de strălucitor, de eteric, de transparent, de pur ! Când vrea să se condenseze, se condensează, când vrea să se dezagrege, se dezagregă, dar este mereu viu. În această regiune sunt cauzele, cauzele primare şi de unde ies toate scânteile, toate voinţele. Sfântul Ioan cunoştea toate aceste lucruri, ştia tot ce vă povestesc eu, le-a învăţat de la Iisus. Iisus ştia toate acestea. Şi dovada faptului că le cunoştea o găsim în Apocalipsa. Acolo el spune: «Am văzut acolo o regiune; şi acolo erau patru animale sfinte, cu ochi: unul care semăna cu un taur, un altul care semăna cu un om, un altul cu un vultur, iar al patrulea cu un leu. Şi avea ochi şi cântau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu cel veşnic !» Ce înseamnă asta ? Sfântul Ioan era kabbalist. Ierarhia îngerească a acestei regiuni îl are ca şef pe Metatron, cel care l-a instruit pe Moise – Arhanghelul Metatron l-a instruit pe Moise, el îl reprezenta pe Dumnezeu ! Moise nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, nici n-a vorbit cu Dumnezeu. Metatron Îl reprezenta, venea din partea Lui şi atunci Moise spunea: «Dumnezeu mi-a vorbit !» Nu, niciodată ! Niciodată nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, ci numai reprezentaţii Săi ! Cel care L-ar vedea n-ar mai rămâne în viaţă. Este o forţă atât de imensă ! Iar ceilalţi (Arhanghelii) ce reprezintă ? Ca pentru electricitate – unde există un voltaj, o tensiune – sunt transformatoare prin care trece această energie divină; Arhanghelii sunt transformatoarele care permit ca această forţă, această electricitate, această lumină – însă filtrată, filtrată, filtrată – să ajungă până la oameni. Acesta este adevărul. Şi când auziţi nişte biete femei, nişte bieţi oameni care spun: «Am vorbit cu Dumnezeu, L-am văzut !» vă daţi seama imediat că sunt neştiutori. Au văzut câteva imagini în planul astral, câteva luciri, dar asta nu corespunde adevărului. Iniţiaţii ştiu foarte, foarte bine dacă e adevărat sau fals. Ei îi lasă pe ceilalţi să povestească ce vor şi păstrează adevărul pentru ei. Nu se poate vorbi cu Dumnezeu aşa cum ne închipuim noi. Mai ales protestanţii. Ei nu acceptă nici o ierarhie. Pentru ei nu există ierarhie: direct la Dumnezeu, direct în comuniune cu El, fără să treacă printr-o ierarhie ! Şi ei sunt neştiutori. (Ce vor ei) nu e cu putinţă. Există o ierarhie prin care eşti obligat să treci. Indiferent că îl recunoşti sau nu acesta este adevărul curat. Protestanţii sunt atât de ignoranţi în privinţa acestor lucruri ! Ar trebui să înveţe, acum. Lucrurile nu se petrec aşa cum îşi închipuie ei. Este ceva mult mai profund ! Altfel, dacă ar fi vorbit Dumnezeu, n-ar mai fi în viaţă ! Vedeţi, eu nu m-am gândit că vorbesc direct cu El. Şi numai Dumnezeu ştie ce eforturi fac şi ce sacrificii. Iar Ei nu-mi spun minciuni, nu vor să mă înşele. Vreau să fie clar, ştiinţific. De ce să ne înşelăm ? Există reprezentanţi, atâta tot.

    Deci, despre ce vorbeam mai înainte ? A, da, despre Sfântul Ioan. În această regiune, Ierarhia Îngerească este Hayot Ha-Kadosch. După kabbalişti, Hayot Ha-Kadosch înseamnă animalele prea sfinte. Acestea sunt animalele pe care le-a văzut Sfântul Ioan. Aşadar el contempla deja această regiune. Deşi n-a ajuns chiar până acolo, dar i-a fost deschisă o poartă, a văzut. Şi când spune că a văzut o roată care se învârtea, aceasta era Hokmah. Hokmah este prezentată tocmai ca o roată – multe roţi care se învârtesc, toate energiile, toate forţele creatoare. Şi când a spus: «Am văzut 24 de bătrâni; şi aceşti 24 de bătrâni stăteau pe tronuri». Era Binah, pentru că cei 24 de bătrâni se află în regiunea lui Binah. În ebraică ei se numesc Aralim, adică Tronurile, cele 24 de tronuri ! Aşadar ce spune Sfântul Ioan ? El spune adevăruri ! El a aruncat o privire, a fost în aceste două regiuni, fără să meargă în vârf. Deci el a mers până la Binah şi până la Hokmah. Iar acest limbaj al lui, este el oare singurul care îl foloseşte ? Deschideţi cartea lui Ezechiel şi veţi găsi aceleaşi lucruri. Ezechiel a văzut aceleaşi lucruri. Şi Moise – aceleaşi lucruri. Şi chiar şi în construirea templului Ierusalimului, el a pus acolo aceleaşi lucruri: emblemele cu aripi, Îngerii cu aripi şi toate celelalte. Cherubinii, cum se numesc: taurul şi vulturul... de unde vin lucrurile acestea ? Şi creştinătatea, puţin, deşi nu cunoaşte toate acestea, a fost influenţată, pentru că au fost alţii care cunoşteau câte ceva, precum Clement din Alexandria, Porfiriu, Sfântul Jérôme... ei au studiat puţin Kabbala. Şi i-au simbolizat pe cei patru evanghelişti – leu, taur... de ce ? De ce i-au pus pe cei 4 ? Pentru a arăta că îndărătul acestui fapt se ascunde ceva: cei 4 evanghelişti. Iar vulturul era Sfântul Ioan: vulturul, pentru că a mers mult mai sus decât ceilalţi. A zburat.

    Iată deci că totul corespunde, limbajul corespunde; Sfântul Ioan nu a inventat toate acestea. Ceea ce a văzut el au văzut şi alţii: acelaşi lucru, aceleaşi simboluri, este extraordinar ! Dar dacă le explici toate acestea creştinilor... Ei au renunţat la Apocalipsă, nu vor să o citească, nu vor să o descifreze, nu vor să o înţeleagă. Ce vreţi ? Această carte, cea mai bună, cea mai kabbalistică, ei au lăsat-o deoparte. Şi noi ne punem întrebarea: pentru cât timp ?

    Aşadar, ce este această regiune a lui Hayot Ha-Kadosch: Kether ? Care este regiunea (ei) cea mai de jos ? Ea se numeşte Rashit Ha-Galgalim. Rashit Ha-Galgalim înseamnă vârtejurile cosmice. Înainte ca o constelaţie, un cosmos să fie creat, există deja nebuloasele, aspectul formare. Astronomii au constatat multe lucruri care sunt de fapt latura eterică, nebuloasă, luminoasă; nu există încă formaţiune, o formă tangibilă. Ei bine, aşa este această regiune. Este domeniul din care s-a format tot restul. De acolo vin decretele, de acolo vin planurile lui Dumnezeu, de acolo vin impulsurile, de acolo vine izvorul. Şi acest izvor care curge şi curge şi curge, umple acea găleată care este acolo, acea piscină, dacă vreţi, acel ocean care este Hokmah. Îl umple şi apoi hop ! Ce dă pe dinafară merge şi umple o altă imensitate, un alt ocean: Binah. Şi după ce s-a umplut Binah, îl umple pe Hesed şi aşa mai departe. De aceea kabbaliştii vorbesc de emanaţii. Acestea se numesc emanaţiile sefiroţilor, pentru că fiecare sefirot este format de cel care-l precede. (Izvorul) curge şi hop ! Merge la următorul, până la Malkout, zgura. Zgura: cea mai dură, cea mai cristalizată. Noi suntem în regiunea Malkout.

    Şi apoi, mai sus de Kether ? Kabbaliştii spun că mai sus de Kether este ceva ce nu cunoaştem, atât de necunoscut, de misterios, de incomensurabil, de irezistibil ! Ei spun că acolo sălăşluieşte Dumnezeu Absolut, care L-a creat pe Dumnezeu Tatăl. Dincolo de Dumnezeu Tatăl, care locuieşte în Kether, este Dumnezeu Absolut, pe care nu-L cunoaştem. Nimeni nu-L poate cunoaşte. Vedeţi, au mers să studieze până acolo. Şi cum numesc ei toată această regiune ? Aïn Soph Aur. Aïn, negaţia. Negaţia pentru ei înseamnă: «nu este asta, nu este asta, nu este asta». Este ceva mai mult (decât o negaţie). Aïn. Şi apoi ei adaugă faptul că este lucrul cel mai necunoscut. În iniţierile egiptene ei ştiau toate acestea şi spuneau discipolilor care treceau probele: «Osiris este un zeu negru». Negru pentru că nu îl putem cunoaşte. (Şi pentru că) din întuneric a ieşit lumina. Unde se găsea aceasta ? În numărul 10. Numărul 10 ne explică asta. Numărul 10, cu 1 şi cu 0, înseamnă materia şi spiritul. Din Hylè, adică din haos, sub acţiunea spiritului, iese viaţa. Amândouă împreună fac 10. Cele două elemente ale întregii matematici. 10. Cele 10 degete. Principiul masculin, 1, şi principiul feminin, 0, împreună înseamnă materia însufleţită de spirit. Şi este adevărat. Aşa a creat Dumnezeu lucrurile. Din neant a creat viaţa – care este 10 ! Iar matematicienii nici nu bănuie, atunci când lucrează cu 1,2,3,4... până la 10, că 10 este numărul Arborelui Vieţii, al plenitudinii, pentru că nu îi lipseşte nimic. El are cele două principii; este lingamul Indiei: cu 0 jos şi cu 1, este lingamul. 10 este acelaşi lucru cu pecetea lui Solomon. Un triunghi masculin şi un triunghi feminin: 1şi 0 – 10 – dar prezentat altfel.

    Şi acum, dragi fraţi şi surori, dacă ar trebui să vă explic ce este 1, ce sunt 2,3,4,5..., pănă la 10, ar dura foarte mult. Să lăsăm pentru altădată. Pentru că este de ajuns să cunoşti numerele pănă la 10, fiindcă înseamnă să cunoşti principiile cele mai esenţiale ale tuturor lucrurilor.

Un minut de meditaţie.