Dovezi ale reîncarnării în Evanghelii 2

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Ciclul Reîncarnarea

Dovezi ale reîncarnării în Evanghelii  

Conferinţa din 11 Decembrie 1966

B

   Lectura meditaţiei zilei

   Da, Iisus nu a minţit: Ilie şi-a primit pedeapsa greşelii sale când a revenit pe pământ în persoana lui Ioan Botezatorul. De aceea, deşi a spus despre el cuvinte minunate: “Dintre aceia care s-au născut din femeie, nimeni nu a fost mai mare ca Ioan Botezătorul”, Iisus nu a făcut nimic ca să-l salveze, căci dreptatea trebuia să se împlinească. Iisus putea să-l salveze…, căci spunea: “Toate puterile mi-au fost date, în Cer şi pe pământ”. Unde sunt aceste puteri când nu poţi salva pe cineva apropiat ţie ?... Acum, putem înţelege de ce a plecat Iisus când a aflat de întemniţarea lui Ioan Botezatorul: el nu trebuia să-l salveze pe Ioan. Legea este lege.

    Să mergem mai departe: vă voi arăta, acum, că fără reîncarnare, nimic nu are sens în religie şi nici chiar în existenţă. Vă apropiaţi de un preot şi îl întrebaţi: “Părinte, de ce acest om este bogat, frumos, inteligent, puternic, reuşeşte în toate, iar celălalt este bolnav, urât, sărac, mizerabil şi prost ?”. Ei vă vor răspunde că aceasta a fost voinţa Domnului. Uneori, vă vor vorbi despre predestinare şi iertare, dar nici acestea nu vă vor explica mai mult. În orice caz, aceasta este voinţa Domnului. Să analizăm acest răspuns. Deoarece Domnul ne-a dat puţin creier, e bine să nu-l lăsăm să ruginească !... Astfel, Domnul are capricii; El face tot ceea ce I se cântă. El oferă unora tot şi altora nimic. Bine, înţeleg, El este Dumnezeu, aceasta este voinţa Sa, minunat şi eu mă înclin în faţa ei. Dar, găsesc de neînţeles faptul că apoi, El devine furios, nemulţumit, jignit, când aceia cărora El nu le-a dat nimic fac greşeli, sunt răi, necredincioşi, criminali.

    Din moment ce Dumnezeu le-a dat oamenilor această mentalitate, această lipsă de inteligenţă sau de inimă, de ce să-i pedepsească ? El, care are toate puterile, nu ar fi putut să-i facă buni, cinstiţi, inteligenţi, înţelepţi, pioşi, minunaţi ? Nu, greşeala este numai a Lui când oamenii comit crime, dar şi mai mult, El îi şi pedepseşte din cauza acestor crime ! Aici este ceva ce nu merge deloc. El are puterile, face ce vrea, nu I se poate reproşa nimic, dar de ce nu este El mai consecvent, mai logic, mai just ? Cel puţin, trebuia să-i lase pe oameni liniştiţi. Ah, nu, El îi aruncă în Infern pe vecie ! Deci iaraşi eu sunt uimit: “Cât timp au păcătuit oamenii ? Treizeci, patruzeci de ani ?... Bine, să rămână în infern patruzeci de ani, nu mai mult. Dar să rămână o veşnicie !...” Nu, aici nu mai sunt de acord. Să judecăm puţin. Dar oamenii nu judecă, atât sunt de obsedaţi de tot ceea ce au primit drept învăţătură. Se pare că este criminal să judeci, dar la ce ne mai serveşte atunci inteligenţa ? Dacă Dumnezeu ne-a dat-o, ce ar trebui să facem cu ea ?

    În timp ce, dacă acceptăm reîncarnarea, dacă o studiem şi o înţelegem, atunci totul se va schimba. Dumnezeu este cu adevărat Stăpânul universului, cel mai mare, cel mai nobil, cel mai drept, plin de iubire şi noi înţelegem că, dacă suntem săraci, proşti, nefericiţi, greşeala ne aparţine fiindcă nu am ştiut să folosim tot ceea ce El ne-a dat la origini, căci am dorit să facem experienţe costisitoare; dar El, Domnul, cum este generos şi tolerant, ne-a lăsat să facem ce vrem, spunând: “Ei bine, vor suferi, îşi vor sparge capul, dar nu-i nimic, căci le voi da din nou din bogăţiile şi iubirea mea… au multe reîncarnări în faţa lor…” Deci El, ne-a lăsat să facem ce vrem, dar tot ceea ce ni se întâmplă rău, este numai din vina noastră ! De ce Biserica dă vina numai pe Dumnezeu ? veţi spune: “Nu, ea nu a făcut aceasta, ea a suprimat credinţa în reîncarnare”. În realitate, dacă judecăm cum trebuie, vedem că este cam acelaşi lucru.

    Până în secolul al patrulea, creştinii credeau în reîncarnare, asemenea evreilor, egiptenilor, hinduşilor, tibetanilor… Dar, Părinţii Bisericii şi-au spus că această prelungea lucrurile, oamenii nu se grăbeau să se îndrepte, şi au dorit astfel să-i împingă să se perfecţioneze într-o singură viaţă, suprimând reîncarnarea. De altfel, încet-încet, Biserica inventă lucruri ca să-i înspăimânte, culminând cu cele din Evul Mediu când nu se credea decât în diavoli, în Infern şi pedepse veşnice. Deci, credinţa în reîncarnare a fost suprimată, astfel ca oamenii să se amelioreze prin frică, prin temere, dar nu numai că nu au făcut-o, ci au devenit mai răi şi neştiutori ! De aceea trebuie să reluăm această credinţă, căci fără ea nimic nu va fi pus la punct: viaţa va fi lipsită de sens, Dumnezeu poate deveni un monstru, etc… Să vă repet exemplul unui concert de-al lui Paganini, în Italia. Un bătrân orb, însoţit de un tânăr intră în sală. Când a început să cânte Paganini sala se umplu de sunete minunate ! Bătrânul, speriat de atâtea “sunete” îl întrebă pe tânăr câte persoane cântau pe scenă. “Una, veni răspunsul. – Nu se poate, replică bătrânul, să fugim, căci e mâna Diavolului”.

    Problema reîncarnării a fost studiată ştiinţific. V-am dat destule exemple despre persoane care-şi aminteau că au trăit într-un anume loc, într-o anumită perioadă; există atatea cărţi cu exemple… V-am mai povestit cum tibetanii îl alegeau pe Dalai- Lama… Acum, vă voi povesti un caz extraordinar, pe care l-am cunoscut în Bulgaria. Într-o zi, în Fraternitatea din Sofia au venit doi părinţi cu copilul lor, foarte speriaţi că acesta povestea nişte lucruri de neînţeles. Ei povestiseră: “Într-o zi, l-am dus pe copil într-un loc pe care nu-l mai văzuse niciodată, şi acesta ne-a spus: - Oh, eu cunosc bine locul, am mai fost pe aici”. Şi a descris, cu precizie, toate împrejurările, deşi nu mai fusese aici. (Părinţii ştiau că primul lor copil mai fusese pe acolo). “Nu vă amintiţi ? Când eram la şcoală, aici mă ascundeam… şi acolo m-am înecat în râu”. Da, acolo se şi înecase primul lor copil, dar acesta nu trebuia să ştie nimic, căci nimeni nu îi spusese. Deci, primul copil a revenit să se încarneze în aceeaşi familie… Acest caz este foarte rar, dar există. Până la vârsta de şapte ani putem să îi întrebăm destule lucruri pe copii, ei îşi aduc aminte multe întâmplări. Dar, în loc să-i asculte, multe mame îi bat, spunându-le: “Taci, nu mai vreau să-ţi ascult prostiile”… Şi astfel copiii, de frică, încep să tacă…

    Puteţi să nu credeţi în reîncarnare, dar acest lucru vă va aduce multe prejudicii, întârzieri, întuneric… Nu veţi înţelege niciodată, de ce vă aflaţi într-o anumită situaţie, de ce aveţi o anume soţie sau un copil, anumiţi vecini, că sunteţi hărţuiţi sau ajutaţi, etc… Da, sunt datorii “contracte” ce trebuie plătite acum. Dacă veţi aştepta verdictul Bisericii în această privinţă, vă veţi aduce multe prejudicii. Da, eu am vorbit cu mulţi oameni ai Bisericii, cu franciscani, cu benedictini, cu dominicani şi mulţi cred în reîncarnare… Dar, nu o pot spune ca să nu fie excomunicaţi… Încercaţi să mă înţelegeţi, nu am nici un interes să vă tulbur, să vă înşel, să vă opresc din calea cea dreaptă. Aveţi în faţa voastră pe cineva care are responsabilitatea acestei probleme. Da, reîncarnarea vă va explica tot: faptul că există o dreptate ce nu este omenească, o dreptate absolută. Lumea a fost construită de bunul Dumnezeu astfel ca fiecare forţă, energie, vibraţie, mişcare, ce era emanată, să poată corespunde unor forme determinate, unor culori, vibraţii, chintesenţe bine determinate. Credeţi că faceţi ce vreţi şi nimeni nu vă va pedepsi. Evident, există un Înger păzitor care se ocupă de voi dar are şi el de lucru, nu poate sta tot timpul cu ochii pe voi. Din când în când, el vine şi se uită la “contor”, unde se înregistrează multe lucruri, vede câtă “apă”, cât “gaz”, câte sentimente s-au consumat, totul se înregistrează. Da, Dumnezeu s-a distrat, a construit tot felul de maşinării în interior ca să nu-i deranjeze pe oameni… Voi emanaţi, produceţi anumite lucruri, declanşaţi, plantaţi ceva, totul este logic, la rândul vostru declanşaţi alte lucruri şi iată cum apare dreptatea, apoi… Prin legea afinităţii, voi declanşaţi reacţii în lanţ, maşinării în mişcare şi apoi vine şi judecata. Da, totul este matematic, la fel ca în tonomatele în care introduceţi un ban şi primiţi ceva în schimb. Da, în marea carte a naturii vii stă înscrisă reîncarnare. Totul este clasat, organizat în natură. Tot ceea ce faceţi, bun sau rău, moral sau imoral, produce un efect în natură. Da, aţi luat o bucăţică de mâncare în gură. Ştiţi ce aţi declanşat ? O acţiune. Da, oamenii n-au înţeles nimic. O fârmitură poate pune în mişcare milioane de uzine, aparate, motoare… Aşa este construită natura ! Da, universul întreg se pune în mişcare de la o simplă fărâmă…

    De ce nu ar fi şi restul la fel ? Un gând, un sentiment, un gest bun, sau rău va declanşa ceva. Tocmai cei mai civilizaţi, mai instruiţi oameni vor înţelege ultimii… Dar, apoi vine şi morala şi dreptatea, prin afinitate, iată cuvântul secret… Un gând este deja determinat, prin vibraţiile şi culorile sale, prin tendinţa sa, prin “materialele” sale… Da, el este deja legat cu o întreagă lume necunoscută, cu substanţe, cu legi şi cu forţe corespunzătoare. Şi după un timp, aceia care “au semănat vânt”, vor culege furtună”, iată cuvintele Iniţiaţilor… În spatele acestor cuvinte, ei au condensat tot, da, aceasta înseamnă dreptate. Orice am face, vom avea consecinţele faptelor noastre. Da, vom reveni, după faptele noastre, asemenea unui cerşetor, unui vagabond, mutilat sau nu… Apoi, îl vom acuza pe Dumnezeu… Nu, niciodată !...

Un minut de meditaţie.