Influenţele semnului Vărsătorului ~2

                                                         

OMRAAM  MIKHAEL  AIVANHOV

Les influences du signe du Verseau – B

(Influenţele semnului Vărsătorului – B)

? 1984

Durata: aprox. 33’

Durata totală: 1 h18 min.

... aşa şi aşa. Nu, eu las asta altora. Eu am un creier obosit, un creier deplorabil. Şi atunci mă ocup de un singur lucru. M-am dus pe malul oceanului şi am văzut că atunci când produci o mişcare (circulară) în apă, se propagă unde, apar valuri ; iar după un timp, atunci când continui mişcarea, aşa, cu o creangă, în cerc, observăm că mici dopuri, paie, mici fragmente de tot felul de lucruri încep să se învârtească ; şi continuând, continuând, continuând, iată vaporaşe care încep să se învârtească în jur, apoi vapoarele mai mari oh, là, là ! … şi lumea întreagă.  

   Iată aşadar, iată un om deformat ! Eu nu mă ocup decât de asta ; învârtesc aşa, zi şi noapte, în latura eterică, în ocean şi o să vedeţi, într-o zi, întreaga lume se va învârti în jur ! Da, lumea întreagă ! Pentru că eu am cunoscut ceva ce alţii nu au cunoscut. Dacă vă opriţi asupra acestui lucru, veţi vedea ce puteţi obţine, şi voi, cu toate că n-aţi terminat universităţi, n-aveţi nici o meserie ! Mergeţi (lângă ocean) şi învârtiţi aşa… Faceţi asta chiar şi dormind, chiar şi mâncând !... Şi veţi vedea, după aceea ! Învârtiţi, învârtiţi, dar totuşi în sensul corect, pentru că… Pentru că există expresia « mal tourner » (literal « a învârti rău » = a ajunge rău, a o lua razna) : cineva a ajuns rău (« quelqu’un a mal tourné »).

  Vă pare un lucru obişnuit, stupid ! Ei, dragi fraţi şi surori, aveţi atâtea de învăţat! Totul este aşa. Suntem într-un ocean. Şi unde este acest ocean? Atmosfera este un ocean. Suntem cufundaţi într-un ocean. Şi ce facem ? Cu vibraţiile pe care le emanăm otrăvim pe toată lumea sau purificăm pe toată lumea. Nici la asta nu s-au gândit oamenii. (Consideră că sunt) separaţi, izolaţi şi fac lucruri de neînchipuit, dezgustătoare, crezând că ele nu se vor reflecta asupra nimănui altcineva, pentru că sunt invizibile, inpalpabile. Dar iată că, de fapt, acţionăm asupra întregii lumi. Zi şi noapte acţionăm, chiar şi asupra mineralelor, asupra plantelor, chiar şi asupra animalelor, asupra oamenilor. Oare nu este mai bine să ştim să acţionăm favorabil, armonios, luminos, divin, asupra făpturilor ? Pentru că este o lege karmică: dacă emanaţi lucruri înspăimântătoare, contradictorii, negative, murdare, ele perturbă, pretutindeni unde mergeţi. Prin atitudinea voastră, prin mentalitatea voastră, prin emanaţiile voastre, fără să vă daţi seama, acţionaţi asupra lumii întregi şi e o lege: legea ecoului, care se răsfrânge asupra voastră, se reflectă asupra voastră şi, mai devreme sau mai târziu, sunteţi muşcaţi, suferiţi, vă îmbolnăviţi, sunteţi striviţi şi nu ştiţi de ce; pentru că aţi tulburat ceva în univers. Iată ce trebuie să înveţe ştiinţa oficială. Ea e departe de toate acestea. Ea creează lucruri distructive, pentru a domina, pentru a aservi, pentru a fi stăpână pe situaţie, fără să ştie că crează lucruri înspăimântătoare, care se petrec acum, peste tot. Nu vor fi decât cutremure, inundaţii, incendii şi alte lucruri îngrozitoare pot veni – precum frigul, căldura, umezeala sau foametea, seceta. Şi oamenii nu ştiu că suntem legaţi de forţele naturii. Ei sunt liberi să facă ce vor... aceşti idioţi, aceste fiinţe stupide, ignorante. Trebuie ca într-o zi ei să fie luminaţi. Şi dacă nu vor, viaţa va avea grijă să-i lumineze. Asta v-o pot spune cu certitudine. Toţi vor primi cărămizi în cap. Trebuie să înţelegem asta, a venit momentul să înţelegem că suntem legaţi de întregul univers, că totul se reflectă şi că trebuie să ne schimbăm atitutdinea, comportamentul, felul nostru de a trăi, de a acţiona; să fim conştienţi de consecinţe şi atunci pregătim terenul pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ şi Epoca de Aur. Altfel, ele nu se vor realiza niciodată. Niciodată, prin nici o ştiinţă, prin nici o descoperire, prin nici o rachetă. Din contră, va fi mai rău. Din rău în mai rău. Numai printr-o nouă atitudine, iar această atitudine o cultivăm aici, această atitudine este cultivată aici (în Marea Fraternitate Albă Universală). Desigur, toate nu sunt încă perfecte, dar comparaţi ce se întâmplă aici cu lumea lispită de ruşine, dezordonată şi haotică şi veţi vedea apoi dacă puteţi trăi cu acei oameni. În timp ce aici putem trăi, putem respira, ne dilatăm. Şi va fi din ce în ce mai bine. Dacă vă hotărăţi, voi să vă hotărâţi, să adăugaţi ceva, să îmbunătăţiţi ceva, în loc să vă uitaţi la cel de lângă voi şi să-l criticaţi, să ziceţi: «Ia uitaţi-vă la el, cum e!» Şi nu ne vedem pe noi înşine cum suntem. Această atitudine este foarte, foarte dezvoltată! Trebuie să o suprimăm. Să nu ne mai ocupăm de ceilalţi, să fim noi înşine un model, un exemplu de cum trebuie să fie cineva. Nu suntem nimic, nu suntem un model, dar îi criticăm pe ceilalţi, pentru că vrem ca ceilalţi să fie perfecţi, minunaţi, extraordinari, utili… Dar noi suntem (vai şi-amar !)… Ce stranie mentalitate ! Şi e un lucru foarte răspândit. Aici devenimi mai buni/progresăm, dragi fraţi şi surori, în ciuda a tot ceea ce lipseşte aici. Şi într-o bună zi, toţi oamenii vor lua Ȋnvăţământul ca bază a existenţei lor, altfel s-a zis cu ei! Mai devreme sau mai târziu s-a terminat cu ei, pentru că trăiesc o viaţă dezordonată, haotică, infernală – fără să-şi dea seama. Ei spun: «Asta-i viaţa! Ce vrei, amice, asta-i viaţa!» Nu-i asta, viaţa. Ei sunt cei care au inventat acea viaţă. Iata de ce, vă rog să mă scuzaţi, dacă, din când în când, sunt obligat să strig. E din dorinţa permanenetă de a îmbunătăţi situaţia. Acesta e Vărsătorul: clocoteşte, revoluţionează, e un foc care arde! Toate decoperirile din domeniul electricităţii, al undelor şi chiar al gândirii sunt datorate Vărsătorului.

   Iar acum am să vă povestesc ceva foarte interesant. Cu mulţi ani în urmă, poate peste 60 de ani, mergeam pe muntele Rila. Rila nu este un munte foarte înalt, dar este extraordinar. Are 3000 de metri. În fiecare an, în lunile august-septembrie, Fraternitatea mergea să petreacă un timp acolo, lângă cele 7 lacuri. Şi era un loc cu pietre, cu roci dintre care ţâşnea apă, şipotea. Iar Maestrul mi-a dat însărcinarea să desenez o ancoră şi două mâini din care curgea apa, speranţa. Iar eu încă nu ştiam că apa care curge era semnul/simbolul Vărsătorului. Şi le-am desenat cu culoare albastră, aşa îmi spusese/dăduse Maestrul. Iar culoarea Vărsătorului este albastrul, precum şi violetul. Amândouă culorile. Era minunat, era încântător. Şi apa curgea aşa, prin mâini. Pentru că sculptase cineva (mâinile), dar apoi trebuiau vopsite. Fuseseră sculptate şi aduse, puse acolo şi trebuiau vopsite. Ani şi ani, toată lumea mergea acolo să bea apă din cele două mâini. Şi într-o zi... Era (printre noi) un frate ciudat, foarte rebarbativ, care se considera mai presus de Maestru, făcea pe grozavul, avea discipoli în Fraternitate. Culegea discipoli care erau ai Maestrului şi-i făcea discipolii lui, pentru a se făli, pentru a domina şi el, pentru a fi Maestru. El avea multe cunoştinţe, avea, de asemenea, multă forţă... Şi iată că acest om a venit şi a vopsit totul în roşu, fără permisiune, fără să ceară părerea Maestrului. El a înlocuit culoarea în care vopsisem eu, culoarea albastră, cu roşul. Ce să faci! A trebuit să acceptăm acest lucru. Şi ce s-a întâmplat? După un timp, acel bărbat a fost împuşcat, la ordinul guvernului, şi târât pe jos de o maşină, prin nisip, prin pietre… O moarte îngrozitoare ! Acest frate a sfârşit extrem de tragic. De ce ? Nu ştiu. Asta ca să vă spun că albastrul nu trebuia schimbat în roşu.

    Şi acum, ca să vă arăt că nu sunt chiar atât de negativ, cum par deseori mereu arătând latura negativă, mereu criticând (asta desigur ştiu, ştiu de ce fac acest lucru) dar pentru a vă arăta că nu sunt întotdeauna aşa, că sunt drăguţ, drăgălaş, născut drăguţ/amabil. De când m-am născut sunt aşa. Ceilalţi nu descoperă acest lucru, dar eu îl descopăr. Gata, ajunge !

    Şi acum, pentru a vă arăta că este adevărat, vă voi spune un lucru: că nu vă cunoaşteţi. Vai, vai, vai, iar latura negativă ! Ei da, dar veţi vedea ce iese din asta ! Nu vă cunoaşteţi. Să cunoaşteţi ce? Imensa voastră bogăţie, ce a pus Dumnezeu în voi. Este imens, este incalculabil, inimaginabil, « implausible » (lb.engl. :neplauzibil, neverosimil – n.t.). E formidabil, dragi fraţi şi surori, ce a pus Dumnezeu în fiecare dintre voi. Veţi spune : « Cum ? Dar mă cunosc! Sunt zero, sunt un nimic. N-am nici capacităţi, nici inteligenţă!...» Aparent. Dar în interior, totul este îngropat, totul este ascuns. Trebuie să ştiţi să scoateţi la iveală aceste calităţi şi virtuţi, pe care Dumnezeu le-a sădit în noi înşine. El a sădit chiar şi întreaga cunoaştere, întreaga putere şi întreaga clarvedere. Ele sunt în fiecare dintre noi. Numai că, desigur, pentru a reuşi să le scoatem la iveală, e nevoie de mult timp. Aşa că, cei care lucrează, zi de zi, cu asiduitate, fără încetare, fără răgaz, reuşesc mai repede să le dezvolte. În timp ce pentru ceilalţi, care sunt ca animalele, care doar îşi duc zilele de azi pe mâine, vor trebui mii, milioane de ani ca aceste lucruri să ajungă să se dezvolte şi la ei. Dar pentru cei care lucrează aşa cum se spune în această pagină, care lucrează pentru a primi efluviile benefice ale Vărsătorului, rezultatele vor fi mult mai rapide. Aşa se spune în această pagină. Şi acum, ce trebuie să facem? Dar fiind că sunteţi aici, la Fraternitatea Albă Universală, trebuie să vă hotărâţi să lucraţi, zi şi noapte, fără încetare, pentru a scoate la iveală aceste calităţi şi virtuţi. În interior există Bucuria, există Pacea, există Iubirea, există Frumuseţea, există Puritatea, există Splendoarea, există Dreptatea, Cinstea, Mărinimia, există latura sublimă, Generozitatea, tot, tot, tot, Răbdarea, tot. Nimic nu lipseşte. Noi suntem cei care trebuie acum să le scoatem la iveală. Şi chiar într-o zi, am întrebat: «Pentru ce trebuie să mergem la răsăritul Soarelui?». Nimeni nu ştia de ce. Am spus: «Ştiţi voi că Dumnezeu a pus, a sădit seminţe, grăunţe în noi? De tot felul, ale tuturor calităţilor şi virtuţilor. Ei da, dar ele sunt îngropate; sunt îngropate atât de adânc, încât dacă nu e căldură, nu e umezeală, vor rămâne acolo mult timp şi nu vor ieşi. Deci aceste calităţi, aceste virtuţi, sub formă de grăunţe, de seminţe, aaa... trebuie să le aduceţi la răsăritul Soarelui, pentru ca Soarele să le privească şi ele să înceapă să crească. Da. Drept dovadă, de ce fructele care sunt expuse pe partea cu soare/însorită se coc mai repede şi sunt mai dulci şi mai colorate, în timp ce celelalte sunt mai acre, mai tari ? Oamenii nu ştiu să interpreteze, nu ştiu să observe. Totul este înscris în această Carte a Naturii vii, numai că nu suntem încă pregătiţi să descifrăm (ce scrie în ea). Mergând la răsăritul Soarelui, multe seminţe din noi vor creşte, adică (multe) calităţi şi virtuţi. Şi în felul acesta vom deveni, într-o zi, o divinitate. Da.

   Iată, dragi fraţi şi surori, (v-am) revelat faptul că nu vă cunoaşteţi; vă priviţi în oglindă, aşa cum sunteţi. Ei bine nu, nu! Cel pe care-l priviţi e măgăruşul vostru, ce priviţi e maşina voastră stricată, turtită/buşită! Şi vă comparaţi cu măgăruşul? În timp ce voi, voi, voi sunteţi ceva sublim, sunteţi spirit. Dar trebuie să gândiţi aşa.  

   Iată, dragi fraţi şi surori, lucrul cel mai pozitiv, cel mai salutar pe care vi-l revelez astăzi, ca de-acum înainte să vă gândiţi (fiecare) că sunteţi un spirit luminos, că nimic nu vă lipseşte şi că sunteţi puşi în coji, în lucruri atât de grele, aspre, tari şi că vi s-a dat un pian stricat, la care nu se poate cânta, deşi virtuozul din interior este cel mai mare virtuoz din întreaga lume.

     Deci, această speranţă pe care v-o dau azi, acest mare adevăr pe care vi-l transmit vă va ajuta enorm, dacă în fiecare zi vă amintiţi de aceste cuvinte şi vă spuneţi: «Între noi doi, acum! Hai!» şi lucraţi, lucraţi, lucraţi, până la realizare. Altfel veţi rămâne nişte amărâţi, (...), zero. Un microb. Iată ce vă sfătuiesc. Din păcate,  firea omenească a fost creată aşa: personalitatea (se gândeşte întotdeauna) cum să se folosească de ceilalţi, cum să profite, cum să beneficieze, cum să fure, cum să hoţească, cum să împrumute bani, cum să inducă în eroare... Oamenii nu se gândesc decât la asta, în lumea întreagă nu găsim decât asta; aceasta este lupta: cine e mai viclean pentru a avea succesul. În timp ce aici nu trebuie niciodată să acţionaţi aşa. Nu trebuie niciodată să beneficiaţi, niciodată să profitaţi, niciodată să nu aserviţi pe cineva. Dimpotrivă, să vreţi să-i alinaţi, să-i consolaţi, să-i ajutaţi, să-i luminaţi, să-i susţineţi pe ceilalţi, iar ceilalţi vor face la fel. Vor imita. Dar oamenii nu s-au oprit nici asupra felului în care este constituită natura umană. Când spuneţi «una sola parola» (lb. it.: un singur cuvânt) negativ, trezeşte, stârneşte la celălalt dorinţa de a spune un cuvânt şi mai răsunător, şi mai negativ, iar acesta stârneşte un altul şi, în felul acesta, ajung să se ia la bătaie, să se omoare, pentru că nu ştiu că poţi provoca pe cineva cu un cuvânt. Acţionând în acest fel, necinstit, trezeşti în celălalt acelaşi lucru şi el se va manifesta, la rândul lui, necinstit. Furaţi, distrugeţi, suprimaţi... Acţionând pozitiv, trezim în celălalt dorinţa de a face la fel. De ce? Pentru că atingem personalitatea, mândria, care va spune :«Aha ?! El crede că este singura fiinţă nobilă, generoasă ?! Ei bine, şi eu sunt!» Şi atunci vă întrece, pentru a vă dovedi că este mai generos, mai nobil decât voi. În felul acesta provocaţi oamenii şi voi sunteţi cei care beneficiază de aceasta. De ce n-au înţeles oamenii asta? De ce? Ei provoacă latura rea, iar apoi sunt asasinaţi. Şi spuneam : «Unde am înţeles asta ?» « Pe munte ! Când spuneam ‘Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc !’‒ din toate părţile mi se răspundea ‘Vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc !’.Ȋi căutam pe cei care rosteau asta. Şi când spuneam ‘Vă detest, vă detest, vă detest !’, din toate părţile ni se răspundea : ‘Vă detest… !’» Iar cei care guvernează ţările, oare au înţeles asta ? Ei cunosc latura economică, politică, socială, dar nu ştiu că, făcând lucruri, gesturi îngrozitoare împotriva popoarelor lor, într-o zi vor fi asasinaţi.  Vedeţi ? După părerea mea, sunt ignoranţi. N-au studiat natura umană. Aşa că, fiţi atenţi, dragi fraţi şi surori! Fiecare lucru provoacă acelaşi lucru la ceilalţi. Da. Se vede asta peste tot: în domeniul iubirii, al afecţiunii... Faceţi un gest, vă manifestaţi într-un anume fel. Hop ! Asta provoacă la celălalt acelaşi lucru. Iar apoi îşi sparg capul amândoi. Dar ei nu ştiu asta. V-am ţinut conferinţe extraordinare despre distanţă. Ce este distanţa ? Distanţa ne poate salva. Ei nu, nu mai există distanţă; oamenii sunt/stau foarte, foarte aproape şi s-a sfârşit. Nu se mai pot domina. Foarte aproape.  Oh, là, là! Câte lucruri de explicat, câte lucruri de revelat!

Iată ce trebuie ( ?). Acesta e Vărsătorul ! Vărsătorul încearcă să se hotărască, să schimbe mereu ceva. De pildă, să luăm lumea întreagă. Ei sunt obişnuiţi să-şi mobileze creierul, să meargă să înveţe, la teatru, la conferinţe, în univeristăţi, peste tot, să înveţe, să se îmbogăţească, să devină erudiţi. Dar nu-şi schimbă caracterul, nici  poftele, nici dorinţele, nici pasiunile, nici slăbiciunile... Nu se schimbă. Se îmbogăţesc intelectual. Vedeţi? Peste tot. Doar aici oamenii se hotărăsc sa nu mai fie ca întreaga lume. Să ne hotărâm: ceea ce ni se revelează, să punem în practică. În timp ce, în lume, oamenii învaţă, studiază, privesc, văd, înregistrează, notează şi atât. Se îmbogăţesc. Şi toată lumea face asta. Aşa stau lucrurile. Dar ca să schimbe ceva,  să modifice ceva, să sacrifice ceva, să renunţe la ceva, asta nu, nimeni. Oh, là, là! Aşadar,  să te hotărăşti acum, astăzi, să te hotărăşti să schimbi, să îmbunătăţeşti situaţia, să faci ceva: acesta e Vărsătorul! De ce eu sunt Vărsător? De ce am fost construit aşa, Vărsător, revoluţionar? Să revoluţionez, să declar război pentru că Vărsătorul declară război la tot ce e vechi, închistat, la tot ce a învechit, la tot ce e inutil. (El aduce) noul, cosmicul, universalul, tot ce e fratern, colectiv, benefic. Da. Şi aşteptaţi, vor veni şi alte revelaţii, pe care nu le bănuiţi, nu vi le închipuiţi: cum se va schimba acum viaţa, veţi vedea. Şi totul este gata pentru schimbare. Priviţi tineretul, care se revoltă şi distruge multe lucruri. Iar adulţii sunt înspăimântaţi, nu mai ştiu ce să facă şi încearcă să se unească pentru a se apăra, pentru a aplana lucrurile, pentru a îmbunătăţi situaţia. Începe fraternitatea, vedeţi? Vor mai fi şi alte lucruri în viaţă, din ce în ce mai rele, care să aducă oamenii în situaţia de a se uni, de a se solidariza, de a constitui Fraternitatea Universală, ca să iasă (din dificultate), pentru a învinge, pentru a îmbunătăţi situaţia. Lumea invizibilă, constelaţia Vărsătorului sunt cele care îi împing pe oameni în această direcţie. Asta pot să v-o spun. Veţi vedea, vor fi atâtea schimbări în societate, în latura economică, în latura politică, ştiinţifică, în domeniu religios... Priviţi-i şi pe religioşi. În trecut, religioşii căutau să se salveze pe ei, să-şi salveze sufletul. Lucrau, erau cinstiţi, se rugau... pentru ei înşişi. Iar ceilalţi? De ceilalţi se ocupa Dumnezeu. În timp ce acum, cu noul care vine, vine o nouă religie : să te gândeşti la ceilalţi ; să uiţi puţin de tine, să nu te mai salvezi (pe tine), să-i salvezi pe ceilalţi. Aceasta e noua religie, care vine. Fraternitatea Universală, Religia colectivă, Religia Solară. Soarele face asta. Dar creştinii n-au observat că Soarele este cel care aduce adevărata religie : cum să-i încălzeşti, cum să-i luminezi, cum să-i însufleţeşti pe oameni. Ei nu fac asta. Ei nu însufleţesc pe nimeni, nu luminează pe nimeni. Şi se numesc religioşi. Oh, là, là! De aceea aceste religii n-au realizat niciodată Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ şi Epoca de Aur. Niciodată. Pentru că este o mentalitate deficitară. Acum vine o altă mentalitate. Ea va realiza! Iată ce am venit să vă spun. Şi aşa va fi!

   Acum, după tot ce auziţi aici, după tot ce învăţaţi aici, când vă veţi întoarce în lume, abia atunci veţi vedea cum trăiesc (oamenii), cum gândesc, cum acţionează, cu ce se ocupă, despre ce vorbesc. În timp ce înainte, nu vedeaţi asta. Găseaţi că este minunat, că este grozav, că este normal. În timp ce acum o să-i criticaţi, o să-i judecaţi, să-i clasaţi (?) şi acesta este, de asemenea, (un lucru) necruţător. Din cauza acestei noi viziuni pe care o căpătaţi aici, când vă veti întoarce în lume, când veţi vedea cu ce se ocupă oamenii cei mai sus puşi, veţi fi atât de uimiţi, iar în trecut găseaţi că este minunat, grozav. Şi asta vă pot spune. O să constataţi. Observaţi-vă! Când vă veţi întoarce, observaţi-vă! Ooo! Vai, vai, vai!... Veţi fi chiar dezgustaţi. Şi înainte eraţi încântaţi. Ce schimbări se produc aici!

   O zi bună, dragi fraţi şi surori!            

   Dumnezeu să vă binecuvânteze !

   Hotărâţi-vă astăzi ! Nu lăsaţi pe mâine ! Astăzi ! Mă voi hotărî ! Şi eu mă voi hotărî astăzi! O zi bună !